CENACLU

Pulsează întrebările, sub unghii au rămas îmbrățișări, sângerează atingerea, amintirea e mai rece ca ieri. Nu contorizăm iubirile, astăzi se trunchiază orice, doar emoția se așază cu fața la perete, o alungi la un capăt de gând, până se face întuneric între noi. Rugăciuni, clopote sparte, Dumnezeu așteaptă, asta e menirea lui, noi tropăim în […]

nu mai contăm — statui de gheaţă, hoteluri de gheaţă, bani-gheaţă, inimi de gheaţă, hărţi noi cu strungăreaţă, ţurţuri independenţi etc. de gheaţă, s.r.l. coţofana hoaţă, văicăreală lungăreaţă, sfadă lătăreaţă, huţa-n boroboaţă, vom muri-n curând, să ne gândim deja la necroloage, la punctuaţie, colaci împletiţi de şase lei noi, da, zace în fiecare din noi […]

Din lista mea cu îngeri au început să fie tăiați cu tușul negru al providenței numele cele mai pitorești. Ele au luat drumul luminii, dincolo de orizontul zdrențuit al acestei lumi murdare precum o cârpă de spălat closete. Rămâne curba perfectă a zborului imposibil, combustia sclipitoare a itinerarului aproape divin. În tabelul meu cu zei […]

pe drumul frunzei discret scrise, contexte fractalice în contur de fatalitate instaurată, întoarceri a mănușii, aderențe richteriene ca înseși obiecte panegirice poți admira cu un elan de înțelegere în profunzimea dorinței ce renaște; cufundări strunite, văpăi în focarul primar al notelor, distanțe ocazionale, gânduri țintind ceva necunoscut, acolo, doar ea, zona de absolut, revelarea exactei […]

de tălpi, plaja își vede nisipul călcat în picioare. Toți își bagă picioarele în el. Nimic de mirare. E ușor, ușor și plăcut să-ți bagi piciorul în nisipul fin. Apogeul plăcerii piciorelnice. Finul place piciorului. Mâna apreciază mai puțin finul. Finul e pentru picior, pentru băgarea de picior e finul nisipului.

Uneori ștergeam diminețile pe frunte, când miroseam a trecut și curățai amintirea până se albea întâmplarea, o altă capcană a sorții, o penitență fără acte. Eram în buzunarul tău, când dădeai hainele la curățat, veche și originală, caldă și blândă, cui să-i trebuiesc? Eram dorință din umbră, cine să mai dea pietrele din cale, când […]

neostenit şi fără de popas, pasul mi-aş potrivi, ca pe un ceas, pe albie de mare de-nţeles, de dat mi-ar fi să mă strecor, potecă să găsesc; netulburat şi fără de-ndoială, gândul s-ar ghemui în poală, grăunte de nisip l-ar face miez, de dat mi-ar fi să pot întreg să îl păstrez; nemărginită şi fără […]

Vara, la ora de vineri, spre seară, în Bazilica San Pietro, sfinții purtând mănuși pământești, ne mângâie trecând prin memoria noastră încet, devenim creduli și gata de zbor peste dorințe, iederă-n flăcări, sau întâmplări gângănii șirete, uitând la prima răscruce cu cerul Iubirile care ne-au înfășurat cu adâncuri, levitații, căderi și îmbrățișări dezacordate. Îngerii ne […]

Era prima zi cînd în loc de soare a răsărit pe cer o pasăre uriașă, neagră, care a spus: -Eu o să desființez timpul, ziua și noaptea și ora. Pînă o să vă obișnuiți, ghidați-vă după umbra aripilor mele și continuați-vă muncile. Eu voi zbura încet de la un capăt la altul al cerului. Apoi: […]

mă izbeam în noapte de ciotul de lună tot căutând pe boltă cuvântul lumina s-a scurs din lacrima crudă mă ridicam stingher din a mea criptă zidind în cer turnuri tăcute la marginea norilor un om rătăcea singur și trist între astre ochii mei istoviți căutau maluri cu nuferi mi-am apropiat tâmpla de țărână să […]