Cerul aprins

Un recit în care visul este mai transparent

ca ideea, în orizontul aprins

al cerului,

ritm, cuvinte, dantelării, emoții

– deșertăciuni –

niciun obiect nu rămâne izolat,

se destramă în secvențe

de suflet ce nu trebuie ales,

ci doar înțeles

lumea, firea, pământul, ocurențe

– realități complexe –

reconfigurez demersul, imagini mai șterse

pe drumuri concrete și alte controverse

ce nu pot cuprinde universul

se pierd

de la o zi, la alte gânduri, dezmierd

trei sau mai multe nuanțe

cum

să mai cobori în detaliu teluric din phantasiai

acel metafizic, unde erai…

absenței opun sideralul,

oglindă a mării cu cerul, ovalul

nimic altceva, nimic altceva în inima mea!