Încremenirea albului infinit

Din lista mea cu îngeri
au început să fie tăiați
cu tușul negru al providenței
numele cele mai pitorești.
Ele au luat drumul luminii,
dincolo de orizontul zdrențuit
al acestei lumi murdare

Rămâne curba perfectă
a zborului imposibil,
combustia sclipitoare
a itinerarului aproape divin.
În tabelul meu cu zei
mâna invizibilă a destinului
a șters câteva nume-curcubeu
și le-a catapultat sublim

Pe pagina mea golită
rămâne doar Dumnezeu.
El nu poate fi șters niciodată
ori scris, ori desenat ori copiat.
Încremenirea albului infinit.
Potențiala explozie atotplămăditoare.
Semnez smerit în colțul paginii
cu nimicnicia mea efemeră.