CENACLU

Mă auzi? Nu mă auzi. Mă vezi? Nu mă vezi. Ai plecat? Ai rămas. În muzică și cuvinte. Ai fost? Sigur! Doar eu am dispărut. Câte puțin în fiecare carte. Între ele, cineva cu defect a existat în locul meu, chiar dacă uneori își spunea că trăiește. Mi-aș fi dorit să ne revedem într-o zi. […]

Zumzetul pleacă, lacătele rămân… Pleoapele coboară în adâncul luminii Un vraf zoios, un pendul geros… Decolorarea avansează în albume Pe când şchiopătăm spre tristeţe, Se destramă părinţii în stánele amintirilor, Iar nenorocul ne pândeşte puii orbi… Saturn taie târgul năsădit în două, Trufiile îşi ascut vârfurile otrăvite, Menghinele asudă colhozniceşte, Gura-leului nemeán toacă voiasă, Şisturile […]

Şansa metalelor rare e că în urma Kilonoveix care a făcut să vibreze atât spaţiul cât si timpul în univers au ajuns în mantaua unei planete locuite de oameni iubitori de tablele legii în chivot de aur pur. Lumină unde gravitaţionale ciocnire de stele neutronice colosale jocuri de artificii semnăturile chimice ale aurului, argintului şi […]

De sus îngerul serii ne aruncă flori cernite flamingo au împietrit la marginea lumii ca niște fantome de coral caii de Camargue aleargă prin viile părăsite sub copitele lor ceara vinului plânge o moară de vânt împrăștie zvonuri despre sfârșituri trupul ei de piatră aplecat sub veacuri îngână un psalm De sus îngerul apusului privește […]

Excedat de prăpăstiile dintre oameni mi-e cumplit de teamă de rostogolirea în groapa comună a timpului fără sens. Tremur de frica prăbușirii în catacombele urii generalizate. Triumful subteranei asupra luminii dezmembrate în unde solitare, risipite prin neantul sufletelor. Rezonez la ultimele vibrații ale conștiinței colective pulverizate în milioane de cioburi umane. Ce se taie, se […]

Ce pași micuți cotrobăiesc prin odaie? Se-ascund repejor în dos de perdele. Dorm și bunici și părinți, au visuri grele. Doar pruncul l-așteaptă pe Moș Nicolae. Nu știe încă să-i scrie scrisoare, Dar ghetele-s mult și bine lustruite. Ascuns de grelele perdele Vrea să-i iasă în cale la noapte. Nu dulciuri el își dorește. Nici […]

Scările mele transpiră, cuiele ruginesc treaptă cu treaptă, trupul. Eu nu mai pot fi răbdarea, la fereastra dimineților pe care nu le mai privești Iarna intră încet prin toate cutele ultimei rochii, netezite în gând. În somn te recunosc, e o mirare că mai vin vești, sunt tot mai tristă, literele s-au rătăcit au pierdut […]

Nu am niciodată vreo idee despre ce urmează să scriu. Subiectul se conturează parcă scriind. Totuşi dacă se întâmplă să mă fulgere (oral!) vreo idee, aceasta va fi asaltată de altele o sută de idei,încercând s-o asfixieze cu tăcerile lor binevoitoare.      Satul natal al lui Dio se află la o aruncătură de băţ ciobănesc […]

trăiește cu inima ruptă în poezii cu gândul rupt în versuri cu speranța ruptă în cuvinte cu dorința ruptă în silabe ca un copil cu ochi mari ce ce privește spre est atunci când când apare soarele ca un copil cu ochi mari când când speră să primească un pachet plin cu dulciuri de la […]

Noiembrie este perla gri a anului, trecerea subtilă dintre luna octombrie, caldă şi pastelată, şi luna decembrie, albă şi rece; luna când frunzele, într-un tangou lent, cad în volte-alintate, luna când formele copacilor sunt revelate. Luna când pământul, pe nesimţite, se trezeşte şi-şi întinde membrele dezgolite, dezvăluind puterea-i încăpţânată, de neînvins – înainte de a […]