Radu Matei TodoranDe sus îngerul serii
ne aruncă flori cernite
flamingo au împietrit
la marginea lumii
ca niște fantome de coral
caii de Camargue
aleargă prin viile părăsite
sub copitele lor
ceara vinului plânge
o moară de vânt
împrăștie zvonuri despre sfârșituri
trupul ei de piatră
aplecat sub veacuri
îngână un psalm
De sus îngerul apusului
privește înăuntrul meu
ca într-o amforă străveche
vinul cel bun se sfârșește
miroase a mucegai
și-a tristețe
în nisip
eternitatea exultă.
(din volumul „Pergamentele uitării,” Alba Iulia, Ed. VERTICAL, 2021)
