CENACLU

N-am mai urcat în padini de-astă-vară când umbră de frăgar eu căutam în curtea ce vuia odinioară de glasuri de copii în joc, afară. Am luat din poamele de lângă gard, mai coapte, aminte să-mi aducă ionatanul c-a răsărit mirat, dintr-o sămânță-n noapte, în vremea povestirilor despre „Motanul…”. Eu umbra am aflat-o cât am stat, […]

cu sufletul așezat pe streașina timpului caut cărarea spre cer azi sunt acel ce nu sunt Doamne, am mâinile obosite de gânduri un suflet despletit în plecări repetate pășeam către lume trecând trist, obosit mai departe doar drumul acesta mă desparte de aici, de altă parte ochii plâng orbiți de durere singur într-o lume murdară […]

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia, nici prea atentă, nici distrată, paşii uşori, picuraţi, apă care este aer, aer care este timp, ziua ezită să plece, noaptea nu a venit încă, chipuri ale ceţii la colţul străzii, chipuri ale timpului la colţul aceste fraze, ascultă-mă cum ascultăm ploaia, fără să mă asculţi, ascultă-mă vorbind cu ochii deschişi […]

Supraviețuim deasupra liniei de plutire levităm deasupra morții colective. Viețuim la limita absurdului prinși în colivia unui timp proscris. Excentrici la normalitate avansăm într-o derivă fatală de la axa divină a vieții. Ciudata geometrie a disperării are forme diabolice, indescriptibile, precum norii radioactivi invizibili din care picură esența finalului de lume. Sufleorul destinului colectiv s-a […]

Se spărgeau castane să mai respire tăcerea – nu le mânca nimeni – şi dricul era deja plătit pentru o eventuală dimineaţă – cea mai apropiată – undeva blestemul s-a trântit peste-o floare – scrupuloasă nesimţire – singura rămasă în cununa ce trebuia să te graveze-n mireasă nu-mi cerea nimeni să plâng – cruzime şi […]

Frunză verde foi și-o fragă de ce școala nu vi-i dragă Ea e sora voastră, frate și vă duce mai departe Vă învață să-nvățați să fiți surori și frați Toți ca unul unu-n toți învățam compatrioți Patria noastră-i Româna să ne dăm cu ea toți mâna Să priceapă toți și rusul nu ne învârtim ca […]

Atît. Dar de aici încolo începe tăcerea Tăvălită în uscăciunea gurii În privirile oarbe cu care ștergi oamenii Pe lîngă care treci absent Cu ochii îndreptați spre înlăuntru Unde cumva mai găsești un rest din tine Pe care-l îmbrățișezi timid Cu grija cu care oul E acoperit de penele calde Și te privești Apoi te […]

Vecin cu Sufletu-mi Fusesem de la început, Printr-o împrejurare la care Nu fusesem părtaş; Culmea ipocriziei: Se mutase lângă mine, Mă ținea strâns, se lipise de mine, Fără să mă întrebe Dacă îi permit să se aşeze. Sufletul ăsta era un tip nonşalant, Un bonhomme, cu mănuşi albe de catifea Şi peceți discrete deasupra buzunarului […]

Au început să se vândă sentimentele Cuantificat,doar e încălzirea globală Numai iubirea n-a sărit din vară. Ea stă liniștită în stal Și numără într-o doară: Flori,sentimente,chiar păpuși de ceară. Până se deschide muzeul poate-mi ții de urât Iubirea-i ocupată,a plecat de mult.  

N-a fost demult o iarnă ca asta. Ninge, ninge neobosit, din cerul de plumb, ninge perdea deasă. Nimeni pe drum. Vreau să fiu singură, doar eu şi cu mine, în mijlocul pustietăţii de aici. Nu vreau decât să-mi pot goli sufletul. Vreau linişte. Ninge, ninge mult peste câmpul întins. Crengile copacilor goi zvâcnesc din când […]