CENACLU

știa că va veni vremea cînd privitul vegetal de la fereastră îi va consuma jumătate din energie, cînd coborîtul cu liftul după vreo pîine, va fi un suprem act de curaj, cînd o simplă ustensilă de, să zicem, tocat carnea îi va părea o armă venită din viitor, cînd, după ce-l va fi admirat pe […]

Cu avatarii Pe de o parte Ai îngerului Gabriel Pe de altă parte Acelui numit când messir Wolland când Belzebuth ori Aghiuță Ne plimbăm într-un spațiu mereu schimbător În India la Bombay Pe acoperișul lumii în Himalia La Londra La Mecca În Argentina Și-ntr-un timp La sfârșit de secol XX ori În timpul mitic al […]

30 martie 2020 -I- Acasă Dragi prieteni! Cu toate că-n satul meu natal azi bate vântul de parcă, vorba poporului, s-ar fi spânzurat toți dracii din lume, vă pot spune despre mine că sunt bine sănătos, care sănătate v-o doresc și vouă din toată inima! Este un sfârșit de martie înlăcrimat și, în același timp, […]

Am fost fericită când între umbră și lucire zâmbeai,  când cu dorul mă sărutai. Petreceai în bucurie cu palmele spațiul însămânțat de magie. Amprentam cu dragostea pereții și ploaia, se sacraliza și odaia. Erai viu, eram vie. De pe chipul tău, coborau în suflet aripi de înălțat clipele la nemărginire. Te priveam cu ochi de […]

Toată noaptea am cojit cuvintele, să avem miezi proaspeți la cafea. Bucuriile nu se mai încheie la nasturi, butonierele lor au pus fermoar pe dorință… te-aș fi iertat, m-ai fi iubit, sărbătorile încep dimineața devreme, mă întrebi dacă mai inventez povești, dacă am măturat tăcerea de pe prag, e tot mai albă și se vede. […]

Ce greu a fost, am ajuns, limanul înflorit te-a bucurat, erai naufragiatul încântat de steaua ta ce se scălda în râu, iar tu hoinăreai alături, în direcțiile pe care le doreai, sau te depărtai, neștiind că o stea pe care toți o încarcă, atribuindu-i toate direcțiile din vechime până ce se va despica o floare, […]

Floare de nisip frumoasă, îmbrezată, cândva anagramai marginile lumii, fluturii cu umeri goi, pe hududoi… Se îndesesc despărţirile de matcă, deghizările, atrofierile, seminţele litaniei… Întrebările ies tot mai apatic din cuibare… Se răstignesc îndoielile în monosemantisme pleşuve… Depărtările se strâng în boccea, în clăi, în cărări… Se strâmtează dreptunghic aerul din clopote… Istoriile se surpă […]

Nu ajunge gramatica pentru a etala în cuvinte sărăcia pe care o inimă și-o definește prin sânge, pulsând… Sunt mesagerul sărăciei pe care o etalez în regim de pantomimă în gesturi, semne, suspine, cum vântul în crengile goale ale copacului. Tăcerea absolută o dețin copacii Ei nu rostesc un murmur de durere nici pentru ultima […]

Motto : „O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor.” (Costel Zăgan) UN PSALM INFINIT (Nicolae Ionel, RUGĂCIUNE)    Când se întoarce asupra fiinţei sale celei mai intime,  poezia seamănă tot mai mult cu o rugăciune. Poetul nădăjduind în poezie, Dumnezeul său interior:    „şi-ntr-o lumină noi toţi ne […]

Dimineața dintre da și nu, titanii voinței se înclină… Pantofii tineri nu mai au când, să-mi crească liniștea peste tăceri. Mai treceau niște bucurii îmbujorate, când mă recunoșteau la un capăt de rând, sărisem peste el, ca să fiu eu prima, să mă vezi sărbătoare. Toate zilele puteau fi duminici de adunat clipele albe, problemele […]