Ce greu a fost, am ajuns, limanul înflorit te-a bucurat,
erai naufragiatul încântat de steaua ta ce se scălda
în râu, iar tu hoinăreai alături, în direcțiile pe care
le doreai, sau te depărtai, neștiind că o stea pe care toți
o încarcă, atribuindu-i toate direcțiile din vechime până
ce se va despica o floare, apoi pădurea, apoi pământul,
iar tu vei intra dansând, în cea mai întunecată umbră,
pentru că ai crezut atunci în roiul de albine trimis,
să te închini spre pământ, să te închini spre buzele
iubitei, apoi să închizi ușa
ce duce dincolo,
fără să mai afli nimic, când ușa era trupul tău.