CENACLU

Pe spatele blocului meu din față, trasată în linii nedefinite, cum stau și fumez, pe după fereastră, e o proiecție a unui copac.   Copac care nu se vede de frunze și crengi înnodate, dar poți desluși, prin texturi confundate, că e un copac. Măcar pe jumate.   Și culmea frumuseții înjumătățite e că prin […]

Ne-au dat trenele zilei şi abajururile nopţii brâncet, imunitatea planetară ne-a readus burlescul scâncet…   Dispepsiile vremii în stoguri încă mai adună strâmbe poieni, clarvăzătoare eclipse de lună,   catarge înzorzonate cuibărite-n paralelipipeduri, zâmbăreţe felii de pepeni, atemporale marafeturi,   colţi de ruginiţă, înverşunate vergele, degetare, râs de bardă, priviri de năut încolţite-n decor, bluéte, […]

Cade o ploaie ce pare o pregătire pentru finala concursului de ploi. Cum va curge atunci ploaia acționată în finală, în doi? Dumnezeu cu cine se va confrunta în acest sens? Când o parte din lume de inundații a murit și alta momentan moare, eu, refugiatul poeziei, scriu de parcă aș desfășura un colac de […]

Visam că te prindeam în mâini și dispăreai, o boare,  să nu te văd, să nu te știe vreo ninsoare, să mă uimești, să îmi arăți ce poți dintr-o mișcare, iau ca reper văzutul pentru mare. Când în tăcere se cufundă timpul, întorc pe față, dos, și ploaia și răgazul,  Nici nu mai știu cum […]

DRAGOSTE(A), DE CE? Nu-mi puteam explica nici cum am ajuns în pielea goală, nici când s-au dezbrăcat cele două fete, apoi nici de ce am ieșit plângând pe ușa nopții? A doua zi, aveam să revin cu un bidon de vin și două plăcinte cu brânză aburinde – scuză sau recompensă pentru noaptea ratată? Nu […]

Aș vrea să găsesc calea înstrâmtorată, Aș vrea să găsesc calea – spre Tine, Tată. Spre suferința, care duce spre bucurie, Spre durerea, care duce spre mântuire.   Aș vrea să găsesc calea către Tine, Tată, Să-mi apropii – zi de zi, sufletul îngenunchiat, De lumina Ta împărătească, de seninătatea cerească, Să-mi înfiripi sufletul, cu […]

Pleoapa lacului e-atinsă de un braţ al lunii stinse şi-n lumina ei învinsă liliacu`a plânge prinse   trec copile-n straie sure sub altarele de rodii şi-n tăcerea din pădure vârcolacii cioplesc zodii   pădureni cu stea în frunte zâne lungi de iasomie cai de vânt cu coame scurte sfinţi cu cap de păpădie   vin […]

Trecuse prin foc. Unii ar fi zis că s-a purificat și că era gata să se-nalțe, dar ea nu, nu simțea asta. Nervurii gândului se mutilaseră în cuptor. Membrana străvezie a corpului, prin care citeai semnele din soare, coaptă, gata să plesnească, dosea dogoarea scurgerii verii ei în iarnă.   Oboseala sevei de verde amintea. […]

„Pregătește-te să faci ceva special ca astfel Dumnezeu, să poată dormi undeva măcar un minut.” Incredibil, cum a intervenit de această dată muza față de mine! Credeam că e pe „invers”, fără nici o legătură cu literatura și totuși mă gândeam să pregătesc un pat în care Tatăl Ceresc să se așeze pentru un repaus […]

Excedat de prăpăstiile dintre oameni mi-e cumplit de teamă de rostogolirea în groapa comună a timpului fără sens. Tremur de frica prăbușirii în catacombele urii generalizate. Triumful subteranei asupra luminii dezmembrate în unde solitare, risipite prin neantul sufletelor.   Rezonez la ultimele vibrații ale conștiinței colective pulverizate în milioane de cioburi umane. Ce se taie, […]