CENACLU

Tu vorbești, Doamne, ca și mai-nainte, în mine, în șoapta mea, în gîndul și fapta mea. iar eu, în loc să te văd, urlu pironită-ntr-o cruce (nu a mea ci a jurului şi-mprejurului meu despicate-n răni și-n tăceri neguroase) și realizez că EU sînt EL dinspre minus infinit iar în oglinda asta în care privesc […]

Viscolul se dezlănțuie într-o seară, înainte caii aleargă, pe străzi plânge un felinar orfan cu lumină topită pe urme, copie dintr-un secol de buze lipite de geam și multă ninsoare visez. Atât. Oprește ce crezi în propria ta zvârcolire cu rochia creponată, oprește căderea turnului din centrul pustiei, că e ceas, și să mergem în […]

Esenin e trist, răvășește prin frunzele toamnei, poeții îl citesc mai puțin și-l simt tot mai des până-n oase. Raiul e la o palmă distanță, dragostea curăță locul, lacrima clopotului mângâie delicat suflet și carnea ce arde. Cheile tale, doar poeții le încearcă, moartea bea vinul devreme, tu te tulburi în gânduri, nimicul atârnă pe […]

Fruct copt dulce și zemos, inocent te caltini, inocent de copt! Zâmbetul de carne deschis până-n os va sângera dinții Doamnei noroioși. Mușcătura ei va curge-n prisos miezul tău hrănaci. Fruct dulce, zemos. (sursa foto: http://creionas.blogspot.com/2014/01/mar_14.html)

În mersul meu cel cadențat spre nicăieri voi fi umblat. Eu nu zâmbesc, nici râd sau plâng – doar soarele cel palid, blând, atârnă de un nor să mă surprindă.   Nu-i rece, e doar adierea unui vânt rătăcitor – de vară sau de toamnă, ce-mi lasă pe un bujor, ușooor un picur rece și […]

Ay țiganco dă-te-ncoace ay țiganco fă-te mică nu vrei să te las în pace râsul tău munții ridică Ay țiganco fă-te mică ay țiganco ce rotunde umbrele-ți de rândunică în iad or să mă scufunde Ay țiganco ce rotunde – nu vrei să te las în pace – înălțimile-ți m-afunde ay țiganco dă-te-ncoace Ay țiganco […]

Mă priveşte în ochi îmi intinde o mână şi simţindu-mi curgerea se grabeşte sa se amestece cu mine să fim o diluţie completă să putem folosi amandoi aceeaşi dorinţă acelaşi zâmbet aceeaşi şoaptă Îmi place lupta ei cu simultaneitatea numai că ea nu ştie că nimeni nu poate curge împreună cu mine pentru că nici […]

În nopțile cu lună plină tăcerea ta strigă la mine, De parcă nu ar mai fi cuvinte pentru noi. Doar tăcerea asta prelungă mai speră să rămânem uniți într-o singură umbră. Și luptă din răsputeri ca îmbrățișarea noastră să mai concureze – încă o dată – cu infinitul, În timp ce adierea zâmbetului tău se […]

lut peste lut zid peste zid moloz amestecat cu făină din plumb gânduri înfășate în iod inima arde ca o lumânare existența se plimbă în negru în logica ei pribeagă istoria a mișcat lumea în angrenaje ieșite din uitare ora exactă e răspuns la haosul umbrelor unele își cern patima explodând bombe și rachete altele […]

Încerc să deslușesc surâsul florilor și dansul nupțial al plantelor. Uneori, reușesc din câteva cuvinte să schițez apoteoza clorofilei animate de duhul sfânt. Alteori, printr-o metaforă rezum vibrația lăuntrică a sevelor înaripate ce rezonează subtil cu adierea divină a naturii. Arareori, printr-un vers sintetizez miracolul fotosintezei taina respirației cosmice ce ne ține în acest miracol […]