Oana Frențescu lut peste lut
zid peste zid
moloz amestecat cu făină din plumb
gânduri înfășate în iod
inima arde ca o lumânare
existența se plimbă în negru în logica ei pribeagă
istoria a mișcat lumea în angrenaje ieșite din uitare
ora exactă e răspuns la haosul umbrelor
unele își cern patima explodând bombe și rachete
altele curăță văzduhul de flăcări
iubirea e purtată separat în bocanci
și în buzunarul de la piept
acolo unde Dumnezeu mai poate trimite lumină
