CENACLU

Când codrul tace, să nu plângi. Concepe gândurile tale Și țese printre rădăcini sinapsa unui ieri ce doare. Pleca-vor clipele, trăind, în emisfere viitoare, Vor înfrunzi pentru neant, rănite palme, ramuri goale…   Când râul plânge, să nu taci. Curgerea lui, în fiecare Va condamna tacit, sclipind în nopțile ce-ți stau în cale, Din fluture […]

A-nceput războiul cuvintelor. Cumplită furtună de viziuni. Luptă corp la corp împotriva tăcerii. Prizonierii hârtiei gem în cătușele literelor. Se trage pe la spate cu idei de calibru mic. Din tranșeele singurătății răzbat rugăciuni pentru morții vii și viii morți. Eroii primesc diplome și bocanci. Ucigașii depun flori la mormintele victimelor. Fiecare-și poartă însângerata liniște […]

Poetul se compune probabil și dintr-o grădină prevăzută în față cu șuruburi și flori de câmp cu iarba ruginind de la prima oră când roua nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaștei dar domină toate înălțimile posibile la acea oră în negru și-n alb abis lângă abis un Turn Babel în toate direcțiile de […]

Precum iemoto, într-o autoritate calmă, tăcută, oprește timpul în loc, în cea mai simplă așezare a lucrurilor. Tace și totuși, mă invită: Apropie-te! Atinge-mă!  Ca într-o stare de grație, mă lipesc de esențial. Doar ce e necesar naște frumusețea ascunsă, tulburătoare a rafinamentului,  așa că tac și eu,  mă afund în miezul clipei ca într-un […]

De sus, veneau încet porumbeii și s-așezau frumos în cerc, ca la o clacă. Sus, pe acoperișul verde improvizat se adunau și șușoteau, vorbeau de-ale lor, în limba lor.   Noi stam înfipți și îi priveam. În taină, porumbeii murmurau; iar câte unul, rând pe rând zbura spre cerul prea încărcat de-a tale ziceri…   […]

Cu siguranță a fost ceva în apa mamei mele, Am ieșit și zână și vrăjitoare Așa că nu te pune cu libertatea mea! Cu siguranță a fost ceva în apa mamei mele, Sunt și înger sunt și demon Așa că nu te pune cu libertatea mea! Cu siguranță a fost ceva în apa mamei mele, […]

De ce călătorim în lung și-n lat? Când noi în suflet încă n-am umblat, De ce nu știm curat ce e iubirea? Ne căutăm prin stele fericirea. De ce nu știm în zâmbet să păstrăm: Căldura sufletească de la Dumnezeu De ce fugim de timpul ce ne-apasă? De ce suntem nepăsători când chiar ne pasă? […]

Te-am văzut plângând prin ploaie treceai pe ulița noastră lacrimile tale scoteau clinchete de argint iar plânsul tău părea un cântec acompaniat de note fermecate ieșite din xilofonul de cuarț al serii compozitorul un ins tomnatic a naufragiat pe terasa cafenelei din colț și te certa atunci când nu aveai lacrimi convingătoare pe umerii lui […]

Hai să dormim, mi-ai spus odată, în câte-o scoică fiecare și să visăm, din întâmplare, aceeași liniște sărată. Pe marea dintre noi să crească din somnul verii o poveste, noi să ne bucurăm că este, să-i prindem stele, să le pască. Un țărm ne va primi vreodată când ne vom dezbrăca de valuri, și-atunci vom […]

[…] – Hai, du-mă! – Unde, Alissa? – Cum unde, acasă! – Oh, dar nu pot, îmi pare rău, asta nu pot! – Cum nu poți, Cris? – Pot eu, Alissa, să te duc pe Rim? Eu pot să te duc pe aici, în jurul casei, pe Calea Lactee, oriunde pe Terra. – Foarte bine, […]