Mihaela Hură

15.12.2024

Culori de lapte

În ce culori ne dor părinții când bate clopotul cel mare și sângele se face sare și-n cer se numără iar sfinții? Parcă ne-au dat prea multă viață și-n ei a mai rămas puțină – ne-au tot stropit la [...]
05.09.2024

Toamnă mică

Când toamna se făcuse prea mică pentru noi, în pătura de ploaie ți-ai prins genunchii goi, te-ai desenat pe-o frunză cu marginile reci și-ai scuturat gutuii, să nu te văd cum pleci. Tot aerul din [...]
22.07.2024

Pe drumul cu tălpile goale

Ea vine. Ea vine cu ploaia și apa îi crește pe umeri, o inimă-ți dă, și tu-i numeri prin sângele ploii bătaia. O strângi între palmele tale s-o bei mai târziu, către seară, când setea se face [...]
03.07.2024

Și oamenii

În alb și negru caii trec pe pod, nu-i zi, nu-i noapte în căruțe mici, sub scânduri, fânul se visează bici, să-i ardă lumii nările de glod. Bucăți de aer s-au făcut granit și s-au topit în ochii [...]
18.05.2024

Poezie naivă

Și-a desenat în palmă palma ta să i se pară că o ții de mână chiar și atunci când n-o să mai rămână din anotimpul vostru decât ea. Ți-a spus „mi-e dor”, tu nu i-ai spus nimic – atunci a început o [...]
19.04.2024

Somn

Dormea un mânz la marginea pădurii și se visa păscând o primăvară, nu-i hoinăreau prin somn spaime de seară, nici lupi, nici presimțirile securii. În ochii adormiți era amiază, el mirosea trifoi [...]
19.03.2024

Pui de cer

Își cheamă iar copacii primăvara cu degete uscate de-așteptare, un mugur de cais, când vine seara, tresare-n somn, visează că e floare. În case mici cu gratii de mătase cresc aripi pentru zborul [...]
22.02.2024

Poate ea

Când va fi, odată, poate ea, vei iubi-o ca pe-o întâmplare, ca pe-un strop albastru dintr-o mare, ca pe-un fir de noapte dintr-o stea. Îi vei spune c-o aștepți de-un veac să-ți arate că mai este [...]
06.02.2024

Păduri

Hai să mergem, dragul meu, pe-un munte, să ne fie frică doar de cer, să furăm pârâul de sub punte și să-i creștem adăpost de ger.   Să ne facem țară din izvoare, să ne facem suflet din [...]
14.01.2024

Mai pune-ți un suflet

Trec păsări de iarnă spre marginea serii, cruci negre cu aripi înfipte în cer, nu vor să se-așeze, pământu-i stingher, nu știe să-și vindece umbrele verii. Livada scrâșnește din dinții de gheață, [...]