Mihaela Hură Hai să dormim, mi-ai spus odată,
în câte-o scoică fiecare
și să visăm, din întâmplare,
aceeași liniște sărată.
Pe marea dintre noi să crească
din somnul verii o poveste,
noi să ne bucurăm că este,
să-i prindem stele, să le pască.
Un țărm ne va primi vreodată
când ne vom dezbrăca de valuri,
și-atunci vom asfinți pe maluri
cu ușa nopții descuiată.
Voi fi tăcerea ta albastră,
vei fi iubirea mea de sare
și vom visa, din întâmplare,
că s-a născut povestea noastră.
