Poetul se compune probabil și dintr-o grădină
prevăzută în față cu șuruburi și flori de câmp
cu iarba ruginind de la prima oră când roua
nici nu s-a ridicat până la genunchiul broaștei
dar domină toate înălțimile posibile la acea oră
în negru și-n alb abis lângă abis un Turn Babel
în toate direcțiile de la mansardă pândesc c-un
binoclu în infraroșu cum omul coboară din ce în
ce mai des din maimuță și uită fereastra deschisă
cerul rămâne iar vacant
la pian semnez o cerere de punere în posesie
muzicală brusc un glonț ca o scrisoare de dragoste
îmi găurește autoportretul lăsându-l natură moartă
cu doi îngeri și-un covrig în do minor
Costel Zăgan 05.09.2023
