Plângând prin ploaie

Te-am văzut plângând prin ploaie
treceai pe ulița noastră
lacrimile tale scoteau clinchete de argint
iar plânsul tău părea un cântec
acompaniat de note fermecate
ieșite din xilofonul de cuarț al serii

compozitorul
un ins tomnatic
a naufragiat
pe terasa cafenelei din colț
și te certa atunci când
nu aveai lacrimi convingătoare

pe umerii lui au încolțit doi mesteceni

celebra soprană de la numărul șase
care cântase cândva la Scala
te aplauda în minte
pe sânii ei s-au deschis trandafirii

un poștalion bleumarin
a năvălit pe stradă
vizitiul ca o statuie de sulf
își strunea caii
potcoavele lor băteau regulat caldarâmul
în ritm de tobe
roțile ca niște planete
înnebuneau câinii de câlți ai mahalalei
în cântecul lacrimilor tale
notele xilofonului
împrăștiau tristețe și dorință

era prea mult pentru o uliță
atât de mică
masonii de fum
mă zideau
în ceața toamnei

atunci
ochii mei au început și ei
să îngâne un cântec
în ritmul căderii
lacrimilor tale