CENACLU

Obosesc din pas în pas În fața oglinzii din cameră. Îmi număr naiv ridurile și firele de păr alb, Ca o copilă sperând că e doar un vis… De fapt întineresc! În raftul din viață sunt multe cărți aranjate pe clase. Ce noroc pe mine că mi te pot imagina! Obosesc uneori să-mi reinventez Universul, […]

Viață împletită din mistere Clipa mea stingheră pe Pământ – Și întreb: ce fel de jurământ Am făcut când nu aveam repere?   Cu iubirea fac un legământ, Dorul cade iar în grațiere, Nu mai am răspunsuri în tăcere, Voi zbura când am să fiu cuvânt?   E un simplu drum ce mai îmi cere […]

Printre copaci, erau ceilalți. Eram noi și încă altcineva. Frunzele timid cădeau – legănat și cadențat.   Vântul, aproape fioros ne scutura pletele și ridica pleoapele celor osteniți.   Copacul mă trăgea spre el; mă feream, îmi scuturam ușor picioarele și mă așezam la loc.   Copacul, din nou, forța apropierea – era o comunicare […]

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine Însă […]

Să fii orb, să visezi răsăritul Și să iști în adânc universuri, Să fii orb, să gândești absolutul, Să-nmulțești neînțeles-înțelesuri. Să fii orb, să cultivi cu sârg lutul, Dar să străbați vaste labirinturi, Să fii orb, să asculți neauzitul Și să te-nsoțești semeț cu eresuri. Să fii orb, de viziuni fulgurat, Magică prezență în vorbe […]

Da. Merg desculță, fără teamă. Am învățat că nu există frică. A trecut vremea când credeam că trebuie să-mi plec fruntea ca să fie bine, a trecut vremea când nu știam cine sunt. Am urcat treptele, pas cu pas, încet, dar sigur, și astăzi privesc de la înălțimea alegerilor mele mulțumită. De aici, de unde […]

M-am îmbrăcat cu ultima mirare pe care mi-a ascuns-o-n pietre vara și am rămas în trenul meu, din care încearcă pe furiș să plece gara. O ploaie cu obraji de balerină se plimbă prin vagon fără bilet și, când se face ora pentru cină, adoarme într-o strofă de sonet. Mă strig o dată și m-aud […]

Omule, Şi cum mai e la tine-n suflet? Nu te-am mai întrebat demult De la-nceput de lumea a fost Albul şi negrul pe pământ.     Şi cum mai e la tine-n suflet? Ca marea prin furtună sunt, Un val e plin de acea căldură Altul te-ar îngheţa de frig.     Şi cum mai […]

Copacul cu… cormorani În cea de-a treia zi de Paşte a anului 2023 am pornit, dis-de-dimineaţă, împreună cu fiul meu cel mare, Ştefan, spre Dunavăţu de Jos. Ajunşi pe la prânz la pensiune, am fost întâmpinaţi de arbori gătiţi cu superbe magnolii alb-movii, ornate-n interior cu sute de puncte. Pe-un perete trona o imensă planşă […]

Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lîngă ochiuri ciudate brînduși cu viață tîrzie.   Cîntecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-l învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe.   Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stîrnind ca un zvon de trecute, pierdute biserici.   […]