George Vigdorovits A-nceput războiul cuvintelor.
Cumplită furtună de viziuni.
Luptă corp la corp împotriva tăcerii.
Prizonierii hârtiei gem în cătușele literelor.
Se trage pe la spate cu idei de calibru mic.
Din tranșeele singurătății răzbat rugăciuni
pentru morții vii și viii morți.
Eroii primesc diplome și bocanci.
Ucigașii depun flori la mormintele victimelor.
Fiecare-și poartă însângerata liniște a nepăsării,
înconjurată cu sârma ghimpată a uitării.
Sufletele din salam se devorează.
Revoluțiile din pagină sunt revoltele de lux
ale celor înfrânți de realitate.
Nimic nou pe frontul neputinței naționale.
Noi scriem, nu trăim.
Uvertura de gloanțe s-a terminat.
La altarul disperării
se țes speranțe tricolore.
S-a trecut la execuția viselor
și sacrificarea mieilor.
Drapelele găurite s-au peticit
cu iluzii străvezii țesute
din pânza de păianjen a minciunii.
Cresc troițe precum ciupercile otrăvitoare
după ploaia de compromisuri ucigașe.
Prostia generală se cimentează
sub zodia salamului cu soia.
Din vatra străbună emană uneori
un miros grețos de mititei.
