CENACLU

Demult,într-o iarnă… Mi-am trimis copilăria să se dea cu sania. Nu s-a mai întors… De atunci,în nopți de decembrie, pun un felinar în zăpadă, doar-doar va găsi calea înapoi… Marin Sorescu  

Femeia este o carte cu coperte aripi deschise… E scrisă în mai multe limbi: frumuseză, materneză, profesioneză, chiar poezeză uneori. De aceea o citim greu și o înțelegem ori în întreg ori nicidecum. Iar atunci ea zboară larg și lasă locul acela gol din bibliotecă, pe care bărbații îl umplu: unii cu bibelouri consacrate, alții […]

Pe vârful unui ac face echilibristică iubirea noastră. Oare ne-am îndepărtat În întuneric singuri?   Să-mi caut câte-o stea Să mă-ncălzească-n Cosmos Să uit de Terra mea Să-mi inventez un logos.   Și de te caut zilnic să simt că îmi exiști Mi-a împietrit și gâtul de câte nu ți-am spus. Și chiar de plâng […]

Tot mai larg, tot mai elastic drumul meu spre ieșire. Nu-i găsesc marginile.   Chiriași, prost platnici, ies panicați din comoditatea căminelor lor. Mă privesc frustrați. Nesiguranța mea îi sperie. Pe mine, a lor.   Mă scurg precum din ochiul suferinței, lacrima. Atârn de geana clipei ce nu se-ncumetă să mă cadă. Înfiorarea nu strigă, […]

Fiecare fir invizibil care mă leagă de trecut se aprinde în perioada sărbătorilor de iarnă. Lumea mea ar fi fără frustrare sau fără vreun sentiment de vinovăție, că nu mă înscriu în rândurile celor care petrec la mese, în vizite și la rude. Lumea mea sunt fotografiatul, cărțile, anime-urile, desenul si scrisul. Lumea mea e […]

Nu mă-ntreba unde sunt zeii păcii Pax, Rama unde sunt? În căutarea adevărului printre ruine la apusul soarelui ar putea fi întorși în legende sau în marea mereu mai roșie. În încercările noastre firave de a restabili liniștea, dorul de pace începe să doară indiferent de refrenul zilelor din urmă.   Vorbim de pace în […]

Zeul bătrân cu picioare de zimbru cel care a făurit și refăurit în mai multe rânduri lumea se întinde pe patul de libelule plutind printre trestii de argint în cântecul molcom al norilor prin care suflă vântul ca în vrăjite tuburi de syrnix   Jos oameni despuiaţi aşteaptă trecerea într-o noua eră cu zei noi […]

De gâtul meu atârnă un semn de întrebare, ca un cârlig de abator pe care zace o identitate însângerată. Tu mi-o vindeci cu petale de fluturi și aripi de flori. *** Rămâi sub pleoapă, să te feresc de ploaia de stele. Treci prin privirea încordată, ca să te scalzi în lacrimile mele. *** Dincolo de […]

S-a născut Afrodita din spumă de mare, Din dor de mișcare, se născu cuvântul, Apoi s-a spart, liberând în eter vocale, Eliberând consoane, și-a luat avântul. În zbor vârtejit ele din nou s-au unit, Cu nume numind tot ce-n jur se isca: Uimirea, visarea, cântecul mult dorit, Pământul preasfântul din ape se ivea. În dansul […]

Prin tine pasul meu e mai atent cu mine și nu-mi ascund al tău glas ce-ades l-ascult – prin mine te uiți și vezi ce vrei, ce speri; prin tine mă răsfrâng cu-a mea speranță și strig adânc prea tare strig, de nu m-auzi nicicând lasă, eram cândva, acum voi fi fost, pentru tine, prin […]