Ieșirea

Tot mai larg,
tot mai elastic drumul meu
spre ieșire.
Nu-i găsesc marginile.

Chiriași, prost platnici,
ies panicați din comoditatea
căminelor lor.
Mă privesc frustrați.
Nesiguranța mea îi sperie.
Pe mine, a lor.

Mă scurg precum din ochiul suferinței,
lacrima.
Atârn de geana clipei
ce nu se-ncumetă să mă
cadă. Înfiorarea nu strigă,
deși necunoscutul o va
înghiți mai devreme sau mai
târziu.
Ohhh, singurătatea din prealunga-i cădere
și viața ce se va răzvrăti, atunci…
Zadarnic!

Sângele s-a împiedicat și a împietrit,
închegând strâmt
drumul meu spre ieșire.