Radu Matei Todoran
29.11.2023

Facerea lumii

Zeul bătrân cu picioare de zimbru
cel care a făurit și refăurit
în mai multe rânduri
lumea
se întinde pe patul de libelule
plutind printre trestii de argint
în cântecul molcom al norilor
prin care suflă vântul
ca în vrăjite tuburi de syrnix

 

Jos oameni despuiaţi
aşteaptă trecerea într-o noua eră
cu zei noi
şi obiceiuri schimbate
ici-colo câte un îndrăzneţ
se căţăra pe stânci
să vadă schimbarea lumii.

 

În stele plămezi de foc
desenează poteci
vrăjitoare de chihlimbar
fac descântece
arzând sub retorte
demoni mici eşuaţi

 

Dinspre norduri
au început să descindă
sfinţi şchiopi murdari de mâl şi de smoală
în frunte cu zeul de mărgean
şi urechi de ţap

 

Trompetele îngerilor
cântă lugubru
iar zeul cel bătrân
se ridică de pe patul său de libelule
şi se încruntă
în timp ce dintre ridurile frunţii
îi cad palide lacrimi de ceară

 

Plesneşte din imensul său bici de foc
şi totul dispare
aşa că Zamolxis se apleacă spre pământ
pentru a mai plămadi o dată lumea.