CENACLU

Toamnă peste noi, iubito – ploaia ta în trupul meu carnea toată mi-a sfințit-o într-un ochi de Dumnezeu. Lasă-mi palmele să jure că în sânii tăi stau hoți alungați din rai să-mi fure buzele și pașii toți. Nu mă mai iubi cuminte, fă-te margine de iad, moară moartea din morminte lângă focul tău când cad. […]

Zbucnesc încă-n vale flori multe-n lumină, E verde-ncă plopul, fereastra păzind, Dar vezi lumea iernii ce-i gata să vină? Acoperă coasta zăpada sclipind. E încă, în inima-mi tânără, vară Şi-n ea, încă-n floare, un întreg răsărit, Dar toamna în negrul meu păr se-nfăşoră, Mi-i capul de brumele iernii pălit. Se scutură floarea, şi viaţa goneşte… […]

Mustește pământul de imaginea noastră fluidă. Patria comună, brăzdată de semințe de dor, doare cumplit. Hemoragie cu sânge tânăr. Moartea clinică a idealului. Ambulanța cu îngeri s-a răsturnat la marginea destinului.   Dincolo de ghilotina limitelor, iluziile gânditoare se risipesc ca puful de păpădie. Dincolo de menghina orizontului răzbat miasmele veșniciei, unde zei falși și-au […]

Dacă nu mă găsești lasă-mi un bilețel în ciocul papagalului de la poartă eu s-ar putea să mă fi rătăcit printre gânduri   Totul e despre tine despre camera noastră de hotel despre clipe dilatate prinse în pioneze pe pereți despre sânii tăi val buzele tale vin ochii tăi alungite lacrimi   Am comandat la […]

Obosesc din pas în pas În fața oglinzii din cameră. Îmi număr naiv ridurile și firele de păr alb, Ca o copilă sperând că e doar un vis… De fapt întineresc! În raftul din viață sunt multe cărți aranjate pe clase. Ce noroc pe mine că mi te pot imagina! Obosesc uneori să-mi reinventez Universul, […]

Viață împletită din mistere Clipa mea stingheră pe Pământ – Și întreb: ce fel de jurământ Am făcut când nu aveam repere?   Cu iubirea fac un legământ, Dorul cade iar în grațiere, Nu mai am răspunsuri în tăcere, Voi zbura când am să fiu cuvânt?   E un simplu drum ce mai îmi cere […]

Printre copaci, erau ceilalți. Eram noi și încă altcineva. Frunzele timid cădeau – legănat și cadențat.   Vântul, aproape fioros ne scutura pletele și ridica pleoapele celor osteniți.   Copacul mă trăgea spre el; mă feream, îmi scuturam ușor picioarele și mă așezam la loc.   Copacul, din nou, forța apropierea – era o comunicare […]

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine Însă […]

Să fii orb, să visezi răsăritul Și să iști în adânc universuri, Să fii orb, să gândești absolutul, Să-nmulțești neînțeles-înțelesuri. Să fii orb, să cultivi cu sârg lutul, Dar să străbați vaste labirinturi, Să fii orb, să asculți neauzitul Și să te-nsoțești semeț cu eresuri. Să fii orb, de viziuni fulgurat, Magică prezență în vorbe […]

Da. Merg desculță, fără teamă. Am învățat că nu există frică. A trecut vremea când credeam că trebuie să-mi plec fruntea ca să fie bine, a trecut vremea când nu știam cine sunt. Am urcat treptele, pas cu pas, încet, dar sigur, și astăzi privesc de la înălțimea alegerilor mele mulțumită. De aici, de unde […]