CENACLU

Toamna mândră, harnică Şi de bunuri darnică A-mpărţit a ei comori: Frunza-i dat-au vântului, Iar roada pământului Dat-o au la muncitori.   Dat-au in pentru ştergare Şi porumb pentru coşare Plin de ţinte aurii, Şi toţi strugurii de vie Pentru dalba veselie De la nunţi şi cumătrii.   Dat-au încă pentru coasă Iarba-i verde şi […]

Ce frumos alergau copiii, încolo încoace; se jucau un joc, nu știu care, căci nu mai sunt copilul de-odinioară să-mi văd jocul minunat al copilăriei.   Ce frumos râdeau, zâmbeau; trăiau c-adevărat momentul. Aceasta este clipa pe care am putut să o fotografiez pe viu: am oprit timpul în loc și mă uitam la copiii […]

Săgeata vegetală. Arinişul Erenciuc. Stârcul meloman Am reluat călătoria – de data asta pe Canalul Caraorman, canal ce găzduia doar stuf pe-un mal. În scurt timp şi-a făcut apariţia un hotel plutitor, proaspăt vopsit, vecin cu o cochetă pensiune alb-albastră – „Ştiuca Prostului”. Nu după mult timp am văzut copaci care răsăreau din apă ş’am […]

Măi, dragostea are chip! Desparte apele de nisip. Te fură din depărtare, te poartă până la soare, cu aripi de atins lumina, altoi, E rodul vieții cel mai de soi! Măi, o prietenă spunea deunăzi: ,,acolo unde îți e munca, acolo îți e sufletul, să știi!” Și zice o vorbă din bătrâni ca apa curată-n […]

Mă orbește noaptea albă. Metaforele ard de vii pe rugul întunericului. Poemul e o mare de cenușă pe care navighează cuvinte rătăcite. Talente în derivă și destine eșuate plutesc pe infinitul deșertăciunii. Ziua ce vine miroase a ars. Fila incendiată a acestui secol nu mai are nicio parte albă. Această filă 20 trebuie ruptă din […]

Numai pietrele știu să tacă alt cuvânt altă singurătate (din volumul Poeme infracționale, 1995)

Căldurile verii s-au dus. E târziu Tu eşti mai departe de lumea aceea pură în care te-am văzut fără să fii Eu simt mai mult nevoia de căldură. Dar totul începe să nu mai fie aşa cum era Pămîntul pare trist şi-nsingurat în prăpastie cad frunze şi oameni La care nici nu te-ai fi aşteptat. […]

Suflă un câine turbat peste caierul timpului învechindu-i clipele chiar înainte ca acestea să se nască   Avem o vârstă și tu și eu te privesc prin oglinda sufletului și sclipești ca o nestemată în lumina trădătoare a lunii   Câinele latră și îmi atrage atenția că rochia ta de mireasă a strâns la sân […]

Ce trupuri,Tu, ne-ai plămădit că nu văd dincolo de timp Și n-aud glasuri din pământ și nici tăcerile din gând? Vorbesc tăcut în limba lor, dar glasul mut nu-l simt curgând, Purtăm doar doliu-n noi, criptat, deplângem moartea-n contratimp.   Un murmur plin rămâne gol, din viață-n viață alergând Răstălmăcind într-un neant o căutare în […]

Cad grăbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre. Prin lumina estompată De mătasa unui nor, Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major. Rumen de timiditate El se uită-n jos posac. Ea striveşte foi uscate Sub pantofii mici de lac. Şi-ntr-o fină discordanţă Cu priveliştea sonoră, Merg aşa, cam la distanţă, […]