CENACLU

Au înflorit bujorii în fața casei mele Și tu nu ești acuma să-i vezi iar plini de viață Tandrețea lor albastră uitarea mă învață Plângând, încă o dată, căderea unei stele.   Dar în tăcerea blândă, credința-n dimineață Te-aduce lângă mine și simt fiori în vele. Când te zăresc în gânduri, te construiesc din ele […]

Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă… metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă.   S-aude și-un clopot de școală, E vânt, și-i pustiu, dimineață; Hârtii și cu frunze, de-a valma, Fac roata-n vârteje, pe-o piață.   Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever și trufaș; Gradina orașului plânge, […]

În orice vreasc scâncind zace o lacrimă a toamnei, în orice inimă, un anotimp hrăneşte autismul unui altul. Nimeni nu despică taine de frica dezmorțirii nimeni nu ascultă vreascuri decât călcându-le glasul… Se pare că fugim de culoare întotdeauna spre alb. Citeam undeva că de la o vârstă hrănim uzura retinei cu amintiri, refăcând astfel […]

S-a adunat sub nori ceva – un colț de pace sau o mare prin care-și caută cărare toamna mea. Coboară cerul în grădini pe rămășițe de tulpină și-agață scame de lumină printre spini. Se-nchide liniștea în munți ca-ntr-o cetate părăsită de orele fără ursită de sub frunți. E toamnă azi, și mâine iar. Colindă frunzele […]

Toamnă, miere arămie, soarta, omul nu și-o știe, am privit în vara, pară, când eram în primăvară, am dansat cu luna plină, și m-am umplut de lumină. Am zburat pe căi filtrate din odăi neîncuiate și am prins în palme viața să îi văd mai bine fața. Avea ochii mari, făclii, mă purta peste pustii […]

Mereu mă întreb cum mai poate, cum rezistă, înghesuită, strivită printre nevoi mărunte, printre insomniile, durerile și dorul de comunicare al sufletelor speciale cu sensibilități irizante? Chiar nu știu din ce material e făcută specia asta a celor ce scriu poezie. Cred că Dumnezeu, la Facerea lumii, a luat câteva fire din lutul celest și […]

La tanti Ulita. Poteca spre cer La adresa indicată mi-a deschis un lipovean bătrân, slab, bărbos, cu faţă prelungă şi vioaie. – Buna ziua! M-a trimis preotul – fac o documentare despre lipoveni şi aş dori să vă vizitez casa! – Să văd ce zice nevasta, dacă n-o dormi! Dup’un timp vine tanti Ulita, căci […]

Alergam printre coloane din ochii centaurilor curgeau şuvoaie de lacrimi își plângeau stăpânii daci căzuţi pe meterezele Sarmizegetusei Zamolxis plângea și el bătrânul zeu înconjurat de umbrele vechilor preoţi care aşezate sub sfeşnicele cerului sufereau picurate de ceara timpului   Gropile nedemne a primi trupurile sfinte s-au acoperit singure aşa că centaurii își aruncau eroii […]

Atît. dar de aici încolo începe tăcerea tăvălită în uscăciunea gurii în privirile oarbe cu care ștergi oamenii pe lîngă care treci absent cu ochii îndreptați spre înlăuntru unde cumva mai găsești un rest din tine pe care-l îmbrățișezi timid cu grija cu care oul e acoperit de penele calde și te privești apoi te […]

Sparg geamul toamnei cioburi de frunze și păsări lacrimi pe limbă soare printre dinți