Cuvântul

S-a născut Afrodita din spumă de mare,

Din dor de mișcare, se născu cuvântul,

Apoi s-a spart, liberând în eter vocale,

Eliberând consoane, și-a luat avântul.

În zbor vârtejit ele din nou s-au unit,

Cu nume numind tot ce-n jur se isca:

Uimirea, visarea, cântecul mult dorit,

Pământul preasfântul din ape se ivea.

În dansul de stele aurii și frenetice,

Planeta înalță cu mândrie sfidarea,

Înfruntând superbele astre edenice,

Ce-și urmăresc impetuoase mișcarea.

Voi toate aveți strălucirea,

Numai eu am și Rostirea.

//

La parole

De l’écume de la mer Aphrodite est née,

Le mot naquit du désir de mouvement

Libérant les voyelles en éther il a éclaté,

Il éclata avec élan les consonnes libérant.

Elles s’unissaient en valse tourbillonné,

Ce qui jaillissait avec des noms nommant :

L’étonnement, le rêve, le chant désiré,

La terre, la sainte, des eaux surgissant.

Dans la danse des étoiles frénétiques,

La planète lance le défi tout à fait altière,

Affrontant les superbes étoiles édéniques,

Qui poursuivent leur mouvement, fières.

Votre brillance tout séduit,

De la Parole je m’en réjouis.