Brandy BaraschCe splendid candelabru a agățat pe firmament el vrăjitorul
Și cum crește acesta în strălucire când noaptea se lasă pe pământ
Se apropie ora marelui spectacol în iarbă greieri licurici își acordează uvertura
Se aprind luminile pe terra și stelele încet pălesc
La Versailles cristale și oglinzi în luminescența orgolioasă
În bordeie pâlpâie opaițe menore ard pe masă și candele veghează la icoane
La cinematograf pe pânză desenează proiectorul intergalactice fresce
Pe scena teatrului se țes la făclii fumegânde conspirații și carnagii
Și un candelabru poate fi far ori corabie eșuând pe al lui Prospero mal
Balanță în a Justiției oarbă mână cort militar în războiul celor doua roze
Copacul zdrențuit unde un Vladimir și Estragon așteaptă un nu știu ce Godot
Sau labirintul luminos în care păsărarul Papageno Tamino și Pamina nupțial se fugăresc
Felinar la al cazărmii poartă sau din apă țâșnind ciuperca fosforescent radioactivă
Și în focarul unui reflector un Einstein ne scoate limba și exersează gânditor la vioară
Pe rue Rivoli într-un apartament pe semiîntuneric un om micuț cărunt pe nume George Banu
Răsfoiește într-o carte pe care a scris-o mai de demult
„Une lumière au cœur de la nuit”
Îl cam dor ochii dă să se culce și cu o ultima suflare stinge o lumânare
Finita la Comedia se face ziuă și stelele din nou pălesc
