Caracterul literaturii

Nu, nu mă voi referi la caracteristica unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și de același corp (conform DEX), cunoscută îndeobște sub denumirea de font. Și nici la însușirea morală care se manifesta prin perseverență, voință fermă și corectitudine (iarăși DEX), specifică omului de caracter. Mă voi referi la individualitățile care prezintă trăsături psihice complexe zugrăvite în operele literare (DEX again) sau, altfel spus, la legătura dintre primele două definiții. Cu alte cuvinte, îmi adresez și vă adresez următoarea întrebare: este influențată o operă literară de caracterul celui care a creat-o?

Încercarea de a explicita ivește alte întrebări: sunt caracterele personajelor literare create după calapodul scriitorului? Dacă scriitorul nu este un om de caracter, personajele sale pot fi?

Cum poate descrie un scriitor fără caracter un om integru (sau un mișel), de pildă, dacă nu cunoaște în profunzime conceptul! Orice roman presupune existența unor conflicte ori acestea pot avea loc între personaje cu caractere diferite și, extrapolând, putem spune între personaje cu caracter și personaje fără caracter. Oare poate construi un scriitor personaje de caracter „din auzite”? Ar trebui oare să ne îndoim de autenticitatea personajelor unor opere literare? Iată câteva întrebări la care vă propun să meditați.

Caracterul mai poate fi definit și ca o trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen (DEX), așadar literatura poate avea caracter, prin transfer mutual. Dar oare caracterul său este dat de caracterul celor care o creează? Solomon Marcus a cuantificat personajele piesei de teatru O scrisoare pierdută pentru a afla dacă există vreunul pozitiv. Singurul personaj cu o conotație cât de cât pozitivă este Pristanda. Putem trage din acest experiment vreo concluzie despre caracterul lui Caragiale?

Sigur, literatura nu înseamnă numai proză. Dacă ne referim însă la poezie, se nasc întrebări asemănătoare, care pun sub semnul întrebării autenticitatea emoțiilor transmise. Singura zonă oarecum neutră față de acest aspect rămâne eseul.