Noi nu suntem vii…

… am murit
suntem goi
surzi la urletul semenilor
livizi programați să ucidă
suntem goi
sufletele ne-au părăsit
păpuși umblătoare
pe drumurile presărate cu cioburile
sufletelor ucise

ne place sângerarea tălpilor
aduc trăire în trupurile putrezite
ne place sângerarea
hrănim speranța trupurilor decăzute
că se mai poate trăi din crimă
că mai curge sânge prin venele uscate de lăcomie
de invidie, de ură
că se mai poate
încă se mai poate ucide
apoi poți trăi bine, chiar foarte bine
măreția gloriei
cu trofeul atârnat în portofoliu

noi suntem goi,
goi de senin, de frumusețe
suntem păpuși împăiate cu faima trufiei
suntem în ținutul mort
împărăția morții pe Pământ
iar de ne vom trezi
ne vor scoate ochii
să orbecăim în întuneric
ne vor tăia limbile
doar urechile ni le vor lăsa
să continuăm să auzim sunetul sfărâmării oaselor
altor cadavre sub pașii lor
înălțându-se pe scara unei societăți
în stare de putrefacție