CENACLU

Înfloreşti, frumoaso, înfloreşti doar bujoru-i ultima poveste să ne ţinem haide de poveşti s-o pornim spre nu mai este Hai bujoru-i ultima poveste chiar de pare piatră de hotar între-a fost şi nu mai este parcă ştiu dar n-am habar Chiar de pare piatră de hotar însă dacă ţinem la poveşti îndulcind al nopţilor amar […]

au înflorit în curte cireșii tu stai ghemuită pe țărmul tăcerii ai lăsat pe pat rochia de dantelă cu franjurile sufletului atârnând a chemare pe umeri, atât de albi, de puri, de goi fluturi argintii te-ai îmbrăcat apoi în ei numără pașii până la limita iubirii închide ochii, încet-încet pășește lin, nu te opri dezbracă-te […]

Vacanța mea se apropia de sfârșit. Ultima zi mă gândeam să o petrec pe plajă. Zis și făcut! M-am trezit mai devreme ca de obicei și după un mic dejun copios, mi-am ales un loc de făcut plajă foarte aproape de mal. Marea era liniștită, o ușoară briză bătea atât cât să fie căldura suportabilă. […]

mă legăn atârnată-n rădăcini și văd în depărtare un mormânt naive-s crucile de care-anini fântânile-astupate cu pământ   legată-n împletiri ce-s de prisos (la naștere un doctor mi le-a pus cu-așa normalitate ce folos c-am reușit să-mpiedic un apus)   îmi crește-n cer un mușuroi apos din care în oglindă se adapă trei crengi ce […]

 Dacă ai putea să rotunjești colțurile, să nu mi se mai așeze visele în unghiuri drepte… ai aprecia curburile candide, blândele  priveliști, povestite. Le cumperi dese ori cu zilele și nopțile răvășite, împachetate, dureri tăinuite. Nu mai poți pune ață pe ghem! În grădina cu griji și cu toate verbele verzi, se strigă catalogul. Ca […]

Hey Joe i-am văzut sufletul zburând printre nori. L-au ajutat să se înalţe Madeleine sfânta cu îngerii de piatră planând peste scaune. Sicriul alb, preotul, oratorii, foşti preşedinţi, Macron, soţiile, copiii, fanii. La capătul călătoriei Saint-Barth e în aşteptare bolovan alungit uitat de zei în apele de jad undeva în Atlantic. Numai coama regelui mort […]

Motto: „E greu să iubeşti un duh. Apare şi dispare precum fiorul care trecu.”   Prins în ţesătura fină a replicilor, doar cristalinul vocii străbate, dacă nu peste tot, de la unul înspre celălalt cu siguranţă, cu prisosinţă. EA: „am vrut să fiu muză       şi-am aflat: nu oricui, nu oricum, nu oricând se potriveşte […]

Sunt anumite momente din viața ta când stai și te gândești care e rolul tău pe această scenă numită lume, dacă cei din jur sunt și ei actori sau doar iluzii, dacă tu ești singurul adevăr palpabil. De multe ori te vezi strigând spre cei ce-și etalează pe scena vieții filmul, întrebându-i cine sunt, mărturisindu-le […]

Să îngrămădesc în sunete lumina decantată-n palme, ca ofrandă vie dată lumii, am cântărit în zi, în noapte cu tumultul lunii, de folos cântării stelelor să fie. În balans, m-am hrănit cu strugurii pleznind a vin din vie, am tăcut. Din vuietele line, cu toată neorânduiala, pod peste cutremurate neputințe am făcut. Atârnă de un […]

îmi pun gândul inocent pe ghilotina timpului cu miros de mușcate sălbatice, ispășesc clipa cu pleoapele deschise către mâine, visul înghețat să sărute coapsa primăverii la orizont. cerul îmi lustruiește aripile ponosite să pot zbura la altitudinea dorului ciugulit de păsări dezmoștenite pe tărâmul iubirii, să pot fi poet cu normă întreagă în slujba lumii.