CENACLU

Patria e copilul ascuns în cei ieșiți în piață îl hrănim cu versuri și specimene de semnături până ne odihnim la loc de verdeață (Patria e copilul din noi căutându-și o graniță)   Versuri – singura armă albă permisă prin lege   Copilul unuia se mutase în State al Mariei plecase fără să ceară voie […]

Cu greu s-au înnodat firele, dezlânatele, că zbârnâie tăişuri peste neamuri, platele…   Nici nu s-au dat mugurii tăi încrezuţi în stambă că labirintul se-ntomnează mai sus de gambă…   Nici n-au frunzit portalurile-ţi în crude crânguri că uscăturile-ţi zâmbesc hâde, dinspre sâmburi…   Nici n-au florit boboci pe ştergarele de şoapte că noaptea-şi întinde […]

     Pentru câteva zile, Moni a plecat la bunici, la țară, undeva în Apuseni, nu mai fusese de multă vreme și acum avea o săptămână liberă, voia să-i vadă, așa cum făcea în fiecare an. Mai întâi la buni și apoi la mare. Într-o zi, vărul ei Alex a urcat-o mai mult cu forța în […]

Amintirile sunt cele mai frumoase imagini. Ele sunt acele păsări albe care vin și pleacă aducând mereu câte un fir de verdeață, câte un moment unic păstrat în suflet cu sfințenie pentru eternitate. Amintirile bat din când în când la porțile sufletului ca păsările migratoare ce vin primăvară de primăvară spre a-și căuta cuibul de […]

Între mine și tine, aerul aprins șterge icoana îndelung sfințită cu rugi și destine copiate din cărți. Cuprinde-mi fricile, arde-le! În biserici fumul face cerere lui Dumnezeu să-mi lumineze zâmbetul. Eu, jumătate lumină, cuprind începutul indecis, amprenta pasului pe terapta unde șlefuiesc în taină șoapta dintre un sărut și ultima îmbrățișare, când știu că orice […]

mama aștepta aprinderea iluminatului stradal tata se închina își făceau rugăciunea împreună era una și aceeași rostită simultan îmi place să cred că rugăciunile lor ne-au adus flămânzi de joacă și somn ascultam lecția despre berze ne-o preda bunica mai ceva ca pe Tatăl nostru a fost preocupată de atracția gravitațională până prin 66 când părinții […]

Când cauți sângele albastru din venele stelelor Și îl amesteci cu roșul din palma dimineții aprinse Șă cadă-un fulg peste tăceri și vis. Pictor grăbit ,nu aștepți confirmarea de vernisaj Judeci tablourile după  cum ți se pune pata pe suflet Și le ții ferecate în podul uitat De unde vine și pleacă mereu vizitatorul demodat. […]

nebunul aleargă să prindă un loc  în față pe strada  plină  cu  tarabe și cântă ca popa când te-așează undeva  sub  cruce iar trecătorii, cu ochii cât cepele, își fac sfânta cruce aleluia!   apoi își ia măruntaiele și mi le aruncă pe fereastra deschisă  în urechile mele ca să ajungă pe fundul fântânii arteziene…. […]

Dintre toate ferestrele, cel mai mult îmi place să deschid ochii spre sufletul nucetului în care se oxigenează orânduirile basmelor. Dintre toate zidurile, cel mai mult îmi place să mă las înțărmurită de zidul intimității care păstreză între parfumuri descoperirea magnoliilor crescute înlăuntru. E un acord tacit între tei și pământ, să înflorească pe aleea […]

lipit de sine ca un timbru poştal pe un plic cu destinaţie incertă. Un trup manta de vreme rea te lasă când îi-e lumea mai dragă te lasă adâncit în paralizia flască înstrăinându-te de curba interioară ce se repliază la întretăiere spre ea însăşi un opt în noapte ruptură completă a relaţiei de sinapse stele […]