CENACLU

Plouă pe partea dreaptă. am impresia că semăn cu o peșteră din care ies cuvintele costumate în păianjen. Adevărul, printre pietre, călăuzește întunericul și-mi simt amintirile rătăcite, întrebând cine le va ridica. Aud tunurile – când vreau să duc ura la morgă . îmi spun că sunt o minciună. că dictatura nu poate subția haosul. […]

 (piesă de teatru într-un act) Decorul: O casă – cameră de zi cu ferestrele deschise spre un cimitir, în cameră este o masă pe care se află o tavă cu pahare, o cană mare cu apă, se mai află o canapea, un birou, scaune, două dulapuri. Personaje: Soțul Soția Agentul de vânzări imobiliare Tânărul artist […]

După tine nu se ține nicio frunză de toamnă Și nicio năframă nu-și destramă colțurile îndoite Eu cum să cred atunci că vara ta mă minte?! După tine se ține mereu un curcubeu De parc-ar săruta călcâiul unui zeu neștiut. După tine nu se scrie ultimul cuvânt Mai sunt catedrale să te cânt, să mă-nchin, […]

Urc în Templul Soarelui pe o treaptă de durere.. Îmi şterg visurile de pragul constelațiilor. Trec cu tălpile curate clipa! Târându-se pe aleile infinitului, sub soarele timpului, genunchii au urme de sânge. Universul mă invită la o cafea, mi-o îndulcește cu Calea Lactee. Între două bătăi de inimă, savurez aroma de stele. Dimineața trezește răsăritul, […]

Nici la munte, nici la mare, nici pe lună, nici pămînt… Nici un semn de întrebare nu se pune după „sînt”.   Nici țînțar, nici armăsar, nici negări, nici evidențe… Joc de litere, sprințar zbînțuite-n …confluențe.   Nici model de mare cinste, nici lumină orbitoare, cît iubire încă este, nu se pune în prinsoare.   […]

Nu am eleganţa celui care Tamponează cu batista de mătase Fruntea cuvintelelor transpirate, Atunci când le foloseşte În situaţii de criză.   Eu nu pot fi aşa. Eu port o privighetoare sub braţ, Ce nu cântă după dorinţa fiecăruia. Cântă doar atunci când îi pui pe piept Bancnota cea mare, De o sută de veri […]

Redută desperecheată, a sensului pictat pe-o cruce. Oglinda din care un înger mereu mă ceartă, cu lacrimi lungi, spală privirea întoarsă de la drum. La fiecare pas regrete albăstrii, alegeri amânate, că parcă aș fi veșnică pe lume… Cărări cu spini, mereu în rampă, genunchii mei nu pot să se aplece! Fac pașii mici cercetători, […]

Înțeleg că nu putem cuprinde nemărginirea, dar nici emoția unei călătorii, sau a clipei de fericire nu le putem cuprinde uneori. Care ar fi energiile ce ne configurează confuzii și ipostazieri inexplicabile ? – situații de atâtea ori trăite fără a înțelege cauzalitatea și dinamica lor cu totul stranie… Sincopele mele de orientare spațială mă preocupă, […]

Ziarul pe care l-ai cumpărat Are literele pătrate presărate cu sângele neputinței. Nu știi cine l-a scris dar îl citești convins că ziariștii nu spun povești ci trec la fapte. Când se face târziu în cetate te gândești că n-ai mai ieșit în stradă și dreptatea e legată la ochi să n-o vezi că-și plânge […]

„Nu credeam să-nvăț a muri vrodată”, de Mihai Eminescu, cel mai profund gând poetic din literatura română Atât de multe lucruri s-au spus despre moarte și, deși știm cu toții că ea este implacabilă, un dat al sorții, de vreme ce primii noștri părinți au pierdut nemurirea lor și pe a noastră fiind izgoniți din […]