Lavinia Elena Niculicea 
îmi pun gândul inocent
pe ghilotina timpului
cu miros de mușcate sălbatice,
ispășesc clipa cu pleoapele
deschise către mâine,
visul înghețat să sărute
coapsa primăverii la orizont.
cerul îmi lustruiește aripile ponosite
să pot zbura la altitudinea dorului
ciugulit de păsări dezmoștenite
pe tărâmul iubirii,
să pot fi poet cu normă întreagă
în slujba lumii.
