Viorel Birtu-Pirăianu 
au înflorit în curte cireșii
tu stai ghemuită pe țărmul tăcerii
ai lăsat pe pat rochia de dantelă
cu franjurile sufletului atârnând a chemare
pe umeri,
atât de albi, de puri, de goi
fluturi argintii
te-ai îmbrăcat apoi în ei
numără pașii până la limita iubirii
închide ochii, încet-încet
pășește lin, nu te opri
dezbracă-te de sensuri și nonsensuri
pășește în zorii noi
voi scrie apoi pe țărm legenda iubirii
împletind soarele cu trupul tău
atunci se vor auzii pe câmpie
ropotul pașilor de dor
aș opri un gând de iubire, în palme
la fiecare oprire
să-l dărui îndrăgostiților
ce vor venii după noi
din sărutări, lacrimii, suspine
aș croi Calea Lactee
să arate calea iubirii în noapte
