CENACLU

În fiecare dimineață, Jean își spune, astăzi revine…. Diminețile sunt de regulă buimăcitoare in corpus nud, lumina îl amețește, de-i furtună sau ceață, în dansul ei rebel, atipic, alungă imaginea iubitei, și, miraculos, Laurette dispare fragmentată în rotirea orelor de început mai totdeauna rămâne un deget afară cu inelul verde, ori un picior fără pantof. […]

Nevoia mea de a îmbrăca rochia cu primăvară, pictată pe retina-ți dependentă de culoare, cusută direct pe tăcere, mă țese pe singurătate, ca varul de perete. Nu m-am transformat, pentru că Dumnezeu mai avea un scenariu de rezervă, ca să țină bucuria înlănțuită, început cu deja sfârșit și între ele, noi, ca firele de nisip […]

am intrat în vârful degetelor în camera ta dormeai dezbrăcată de prejudecăți cuvintele curgeau între noi printre suspinele trupului te-am învelit cu sărutări atemporale așa a fost începutul erai prea frumoasă, femeie, geamul s-a spart, țipătul a lovit bezna și te-am plâns arborii vorbeau despre noi afară cerul cânta balada ultimului îndrăgostit în noapte, ploaia […]

Mai caut ciocârlii peste răzoarele patriei şi-o turlă isteaţă să veghez savoarea pajiştei… Înfiorările plopilor să-mi treacă de subsuori, paludismele criblurilor, etichetelor, să se vâre-n lângori… Pamfletul ergonomic vă-mbie în eufonii, fanoane de balenă înghit bone şi ultimii copii… Purtătorii de stindarde sunt oameni simpli, paleolitici, gerontocraţia-i gârbovită de târnositele politici… Spaima şi vina ne […]

Şi tu Uiţi uneori că eşti Iluzia luminii pentru orbul disperat, Taina păcatului proscris, Speranţa condamnatului la vis. Şi tu Uiţi că îmi deschizi inima Aşa, ca pe o carte necitită Agăţată pe raftul de sus e iubirea… Ai lăsat copilul din mine Să te viseze cu ochii deschişi. Și iarăși tu, Umbra unui crin […]

Există dureri mai grele decât durerile, Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet, Deși sunt mai dureroase ca altele. Sunt angoase visate mult mai reale Decât cele pe care le-aduce viaţa, senzații Simțite doar cu imaginația, proprii Vieții noastre chiar mai mult decât viaţa noastră Lucruri nenumărate care, neexistând Există, există cu încăpățânare, Sunt […]

Reconfiguram construcții ce se conturau în mintea mea într-o lume a semnelor, într-una din zilele acelea … un mănunchi de istorii de natură iluzorie puneau stavilă pe scopul ultim al jocului de curbe la est de pasul Khaiber puterea de respingere scădea în cenușa istoriei vechi până la fioroasa baladă a lui Abelard se clătinau […]

Motto : Asta-i viaţa mea / deşert de plumb şi catifea (Costel Zăgan, DISTIH CELEBRU) Dio habar nu avea că vacanţa din vara acelui an se va reduce la o singură zi: toridă din toate punctele de vedere. – Eşti gata? îl trezi din euforie întrebarea vecinei. Ţi-ai luat biletul de voie de la mămică-ta? […]

Dincolo de zid râsete, frânturi de conversaţie, sunete de clavir, Musafiri, soţia, fiica. Dincoace, întins pe divan cu faţa întoarsă la perete, Un om se descompune încet în singurătatea Sa. Mai singur decât s-ar fi oprit în cădere în fund de gropi de Mariane ori în adânc de puţ de fântână. Deci aşa se moare. […]

Erai un gând răzleţ pierdut prin minte, Prin mintea mea de spirit cam rebel; Când nu ştiam de-s rea ori de-s cuminte Tu mi-ai îndreptat aripa niţel. Căci aripile mele protectoare Erau căzute la pământ şi eu, Pierdută-n ceaţa gropilor amare, Rămas-am oarbă, fără Dumnezeu. Până când tu mi-ai apărut în cale, Căci doar iubirea […]