Popa Mia 
Şi tu
Uiţi uneori că eşti
Iluzia luminii pentru orbul disperat,
Taina păcatului proscris,
Speranţa condamnatului la vis.
Şi tu
Uiţi că îmi deschizi inima
Aşa, ca pe o carte necitită
Agăţată pe raftul de sus e iubirea…
Ai lăsat copilul din mine
Să te viseze cu ochii deschişi.
Și iarăși tu,
Umbra unui crin în grădina uitată de ploi,
Icoana unui gând fără păcat.
Tu mereu pleci,
Irisul se închide răzvrătit….
Tu mereu pleci,
Eu mai am de venit.
