CENACLU

(in memoriam DUMITRU ŢIGANIUC) Cu cheile la gât copilăria prin amintire mai aleargă după tristeţe însăşi bucuria îmi face viaţa iar întreagă Prin amintire mai aleargă bucăţi din visul de-altădată când doar speranţa e întreagă în rest şi umbra e schimbată Bucăţi din visul de-altădată după tristeţe însăşi bucuria să pot vedea în ochi de […]

Când vreau să-ncerc să te găsesc Mă fac izvor de apă rece Care îţi răcoreşte mâna Şi fruntea peste care trece. Când vreau să-ncerc să te găsesc Mă fac o culme însorită Care îţi dezmorţeşte pasul Şi mintea mult prea obosită. Când o să vrei să mă găseşti Scufundă-ţi pasul în izvor Şi plimbă-te pe […]

Tu ești în Stânga aproape de inimă parcă îi încălzești locul Ne întâlnim dimineața După visul neterminat Tu pari nedormit Eu îți caut privirea Aproape de inimă e mâna ta Atentă la visul neterminat Inima bate neregulat e Sigur că tu ești aici mai Aproape de mine decât speram Mai am un anotimp de căutat […]

în prund apele se umflau nu știam să opresc ploile râul purta case fără temelii păsări vii în colivii și copaci verzi creșteau apele   lucrurile se liniștiseră, dar nu era sigur că n-o să crească tensiuni și aritmii pe sevele pământului vrem să ajungem undeva, la ceva… am coborât scările în fugă m-aș fi […]

  Ce caută prin mareele viselor mele aceşti oameni de carton cu cizme de cauciuc?   Cine demontează fără preaviz balustradele de jugastru dintre infinituri, dintre mori, dintre botezuri?   Ce tatuaje se-ncăpăţânează caracatiţele plebeiene să lase pe şoldurile poemelor mele?   Câte vântoase hămesite îmi vor sculpta umerii până voi curge marmură?   Câte […]

Este o formă de apărare fuga din centrul întâlnirii cu fața apelor, să nu se reverse haotic peste pragul tulburării. Raportarea la poarta împărtășirii se face după timpul singurătății, la drămuirea vederii, cât să ajungă odihna pentru insomnia scoicilor. S-a simțit o ușoară schimbare în fluierul degetelor, desenând harta gândurilor cu prinderea dimineții între raze. […]

În noaptea asta plină de poeme în care fluturi roșii ademenesc câmpii Mă scutur de tăcutul care geme prin dinții ceții, aprinzând făclii. Port degetare pline de lavandă scobind nectarul nopților de foc La fel ca un apus cu colți de pradă ce în tăcere bea din nenoroc. Și trec mirări tot întorcând obrazul ademenite […]

Mă dor cuvintele ce nu ajung rugăciune și leagă aripile îngerilor, un trup tot mai greu, mugure de cenușă pe destin, lacrima care spală startul, oricum, întârziat. Viața de la zero, sau chiar de la minus ce o fi, doar să mai scriu niște cuvinte fosforescente, să mai netezesc niște cărări, cine știe ce îndrăgostit […]

Columb A adus Spaniei o mulţime de bani şi continuă să Rămână în memoria ei afectivă. L-am văzut Din autobuzul ce străbătea imensul port din Barcelona Cu faţa întoarsă spre îndepărtata lui Genova cum Domina din vârful coloanei fără sfârşit oraşul şi Sagrada Familia. La începutul primului mileniu un persan Deducea din Calcule matematice existenţa […]

Noaptea, înainte de ziua lui, Saint Charles alese o plimbare, pe bulevardul care-i poartă numele {un pom tocmai înflori sub ochii săi}, clădirile, ziua mohorâtă, sub mărturisirea bolții cu stele par atinse de apele unor culori mișcătoare vede sfântul case în formă de triunghi, de romb, de fluture, se-mbină, se desfac uși, ferestre, ca într-o […]