CENACLU

Aş vrea un strop de nemurire! Aş vrea să îl comand acum, Să îl sădesc într-o grădină Să prindă rădăcini de-acum. Dar şi un strop de curcubeie, Să îl sădesc direct pe-un nor Să poată lumina el bolta De-o va întuneca vreun dor. Şi fiecare strop va creşte Şi se vor face mii şi mii […]

Și mi se face dor de tine , Un dor venit din altă lume Și sufletul îl vreau lăută E-un dor venit dintr-un alt veac. Și te aud și- mi este bine Și-i iarăși cald în miez de iarnă , Așa îmi e de dor de tine Sunt pescăruș pe țărm pribeag. Și mi se […]

Și poezia mă prelucrează non-stop poezia îmi colindă Doamne trupul mi-aduce din prima zi câteun strop și umple albinelor cu miere stupul Poezia îmi colindă Doamne trupul poezia nu zidește poezia mă dărâmă când noaptea urlă tare-n mine lupul dar ecoul se-aude-n Limba Română Poezia nu zidește poezia mă dărâmă mi-aduce din prima zi câteun […]

O rochie perfectă, fără cusături, albă, de mireasă, Pe straturi suprapuse de ape pluteşte,se roteşte, Oglinda fluviului e cerul siniliu de vară, fără pată, Fără cusătură. O teacă desăvârşită pentru trupul Atât de tânăr ce tocmai s-a smuls din îmbrăţişare Umedă de petală de nufăr, Ofelia pală, şi acel foc De pistol, suficient de determinant, […]

Nevoia mea de a îmbrăca rochia cu primăvară, pictată pe retina-ți dependentă de culoare, cusută direct pe tăcere, mă țese de singurătate, ca varul de perete. Nu m-am transformat, pentru că Dumnezeu mai avea un scenariu de rezervă, ca să țină bucuria înlănțuită, început cu deja sfârșit și între ele, noi, ca firele de nisip […]

În chip nevăzut Le-am încuiat între gânduri, și le-am așezat la gâtul anilor, șirag de numărat bătăile inimii. Cu ochii injectați de vedere, își spun povestea. De după umărul dorului, se revarsă suficient de năvalnice pentru retragerea în podul mâinilor, la cules de para focului. Mi-e gura arsă de ploi, strigă nașterea zilei. Și ca […]

Nu spune nimănuia ce știi și ce-ai văzut: E-o cale de-a-nțelege mai tristă, dar curată. De cîte ori și zborul nădejdii ți-a căzut, Să n-afle nici frăția, nici pizma niciodată. De-ai aripi, ți le-ascunde, de-ai nimburi – de asemeni. Nu-ți cheltui mireasma, ca rozele și crinii. Ascunde-ți-o și steaua, ca-n sînul unei cremeni. Ea știe […]

Viața nu-i metaforă așa cum nu-s metafore zidurile ridicate la tâmpla dreptă la tâmpla stângă unde printre crăpături se revarsă picături de sânge cu miros de hipoclorit ce albesc ochii, gura cerul și nopțile floarea de măr cocoșul desenat pe tavan ce îmi vorbește în fiecare zi de înțelepciunea norilor și îmi arată drumul spre […]

bătea încet-încet, un gând, în geam, odată ecou al unei vieți uitate  eu adunam din ceară șoapte era târziu și era noapte am strâns atunci în palme cerul înnodând zările cu tainice șuvițe și din noaptea aceea am început  să scriu cuvântul Tău pe zidurile scorojite ale lumii m-am prins în paginile scrise visam pe […]

Altu a ajuns cu Alta în lanul de popușoi. Copchileții parcă-i așteptau printre rânduri. Erau din belșug. Hai nu mai beli atâta ochii la mine că ne-apucă amiaza și n-am strâns nimica! Și parcă-l aud pe Nea Costică… Taci, gură-bogată, că terminăm pe loc! Pe loc…nani! Nani-nani, puiul mamei! Nu mă supăra, că te las […]