Florica Patan 
Reconfiguram construcții
ce se conturau în mintea mea
într-o lume a semnelor, într-una
din zilele acelea …
un mănunchi de istorii
de natură iluzorie puneau stavilă
pe scopul ultim al jocului de curbe
la est de pasul Khaiber
puterea de respingere scădea
în cenușa istoriei vechi până la fioroasa
baladă a lui Abelard
se clătinau toate ritmurile crescute
în mine
distruse de timp
am început să alerg și am simțit gustul
minutului arzând pe care fiecare
îl poartă cu sine…
pe potecile care mă conduc printre crengile sălciilor, un nor
de fluturi
era văzut cu încetinitorul, în timpul
ascensiunii muntelui Rainier deslușeam ceva nedefinit,
în lift au mai venit oameni
urcau
spre lumina roșiatică a soarelui
de vară
apoi s-au retras în întunericul
obișnuit, mai devreme ca de obicei
