CENACLU

Copacul ce-l privesc acum e-acel copac înălțător de sus și până jos – până jos tare, sapă adânc! E tot copacul din trecut și pân-acum; nu mă pot așeza în fața copacului din trecut… Noi, eu și copacul, se pare că suntem din lumi diferite. Eu, în orice moment, indiferent de anotimp, voi dispărea cu […]

doar un sărut atât și a plecat fără un cuvânt privesc cioburi din mine aruncate peste tot nuanțe ale unui dezastru neașteptat, neanunțat m-am ridicat și am plecat către nicăieri acolo era ea

această zi se repetă. la școala plantelor agățătoare clipă de clipă timpul se recompune aparent întâmplător doar pentru ceilalți. timpul pentru mine este uzat ca un sentiment țin minte deși memoria îmi joacă feste. țin minte fiecare copil juca un joc sticluța cu otravă erau fericiți cu naivitatea lor se buluceau se alergau care mai […]

De dimineață am purtat haine subțiri Inocența m-a făcut imponderabilă Aiurit, m-ai întrebat cum de te mai iubesc… Zâmbea calendarul lumesc din peretele clipei Iluzorie alunecare spre tine. Ține-mă bine să nu mă vrea eunucii clipei de dor Rabdă să-ți cânt un imn pentru gândul neterminat Ține-mă bine  piciorul îmi alunecă spre ieri Ridul e  […]

Nu sunt ce par a fi – Nu sunt Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!… Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu, Sau prea curând, Sau poate prea târziu… M-am resemnat, ca orice bun creştin, Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!… Sunt cel din urmă strop de vin Din rustica ulcică de pământ […]

Mai întâi a fost bolul de lichid întunecat gătit cu Plante aromate, tije de bambus şi fidea de casă, Garnisit cu Floare de liliac crocant, aripi întinse gata de zbor, Delicat ronţăit de gheişă Înainte de îmbrăţişarea sub clar de lună.   Aplecat peste vasul colcăind de scorpioni, bărbatul îi scoate Unul câte unul cu […]

Ca o oază în care se adâncește timpul risipit pe pleoapa gândurilor, mă îmbrac în tăcerea din care se desface ploaia sărutând pământul, cupă în care se adună nepipăitele taine. Cuprind între răsărituri nimic mai mult sau mai puțin decât ceea ce simți când te privești nestingherit de ochii ferestrelor, timp copt la râvna stelelor […]

Ceainicul Europei este iar sub presiune psihologică sau nu în piață ori în viață același crema toriu sub acoperire citește și ar zi mai departe de mine de tine În fine nu degeaba ești recupe ratul manuscris al lui Dumne zeu te poate descifra și-un copil (din volumul „Contrajurnalul Annei Frank”)

adormisem cu setea de albastru și visam ape limpezi, izvoare, visam carafe din care sorbeam cerul toamnei cu râuri pufoase, curgând eram o mare învolburată în lacrimile zilei aerul umezind, setea alinând în cuptoarele timpului dezveleam acoperișuri sensurilor desprinse printre dimineți răsfrânte în roua de cristal să crească trandafirii – mă subțiam într-un fir de […]

printre cireșii înfloriți circulă liber un virus anonim, mă forțează să privesc mai mult în mine. ferestrele sunt închise, iar inima larg deschisă către mâine, poate poștașul îmi va aduce vești bune. mă uit pe dosul clipelor să văd când expiră pandemia, în singurătate îmi coc fericirea frământând stelele în vasul cel mai scump. știe […]