CENACLU

In memoriam, Doni Mai vii, mai treci pe la Hunters Club, cum între noi îl numeam? vulturul alb, o fi îmbătrânit și el, așteptând să-i dai un nou răvaș să mi-l aducă la fereastra din stânga unde plana acrobatic pe gheață, aeroplan dirijat de un duh era n-am înțeles niciodată cum de l-ai ademenit să […]

Celula existențială constituită din casă, mașină, birou, supermarket nu reprezintă perimetrul marilor aventuri spirituale, nici măcar materiale. Cantonarea în zona de confort cotidiană, în rutina molcomă a obișnuințelor și activităților uzuale ne nivelează, ne rinocerizează, ne tâmpește și ne compactează în mod aproape ireversibil și colectiv, într-o masă amorfă și uniformă. Devenim astfel, doar un […]

Toţi copiii să-şi pună pe bancă prima zi de iarnă Ușurel să-şi scoată din ghiozdane cei mai gingaşi bulgări de zăpadă Şi fiecare să arunce pe caiete cele mai ghiduşe amintiri Apoi să râdă pe săturate până la sfârşitul orei Când clopoţelul va aduna cei mai obraznici fulgi Hai pa Că se termină și pauza […]

Mâine încep să fac ordine prin debara, prin sertarele inimii, e o harababură peste tot, deși fiecare pe locul predestinat. Trebuie să eliberez niște amintiri, care mă înțeapă de multă vreme, să șterg un dor care se vede la la ușă, să mătur gândurile vechi, decolorate și să deschid sinapsele ca să se facă ceva […]

Sunt visul verde din ochiul deschis Al leului Sunt floarea imensă de lotus argintiu Multiplicată La nesfârşit în sunete de cimpoi De îmblânzitorul de şerpi Cu trup de abanos. Sunt visul din ochiul deschis Al leoaicei Bântuită de Şarpele curea de lumină sâsâindă. Yadwiga Yadwiga Tolănită pe sofaua de un roşu burgund Nud perfect Închipuind […]

sunt mai viu ca niciodată. mă simt bine chiar pot să mă ating după coşul pieptului. şi nu mă doare nici un pic nu mă doare aşa ca niciodată ziua mea este  în fiecare zi.   numai brațele întregi de flori mă strâng în brațe ca bunii mei prieteni. toată lumea vorbește frumos despre mine. […]

M-am oprit în catedrale miruite de cuvânt. Eu cea fără de tine cu gândul la Quasimodo ce strâmb ar fi să te îndrăgosteşti alergând după mine. Ar cădea catapeteasma tu eşti prea frumos s-ar speria cuvintele miruite păcat capital. Mă strigă Notre  Dame fără altar şi nu aud decât cuvinte miruite. Tu îl rogi pe […]

am să construiesc, spuneai, o scară suprareală pentru tine în absurd poate înțelegi mai bine cum devine iarba fân, apoi îți voi scrie ție de ce sunt așa străin, când eu ți se par pe lume chiar un pic mai trist, Orfeu   mi-ai rămas în amintire – îți spuneam desigur ieri – o legendă […]

să vii, să vii în mângâierea șoaptei pe aleile de tei te aștept în nopți târzii să vii, să vii în freamătul vântului și țipătul pescărușilor goniți de valuri furioase pe țărmul gândului, la malul dorului timpuri curg peste clipe ostenite vremuri trec la întâmplare așteptarea este grea, mă doare de ce nu vii de […]

Am ars lumânarea pe toată lungimea ei. Acum, când a mai rămas doar o bucățică, mă agăț de flacăra ei abia pâlpâitoare, de lumina ei obscură, gata să cedeze locul întunericului amenințător. Voluptatea ultimilor zeci de centimetrii de pe metrul divin cu care m-a binecuvântat Dumnezeu. Ce joc fatal, AMR ul îl face de data […]