Protejat de zâmbetul ei

Răsfoiam un album de fotografii. Un album de familie, legat în piele, nu mă recunoşteam peste tot, dar ştiam că eu sunt acela, la diverse vârste. În vis ţi se pare că ştii. Era şi Marta, aşa cum am cunoscut-o cu ani în urmă. Delicată, tăcută, mă privea de la depărtare, zâmbea şi mie îmi făcea bine zâmbetul ei, mă simţeam protejat.

Eram într-un spaţiu deschis, coline, dealuri neîmpădurite, pământ arid, copaci uscaţi. Stăteam pe un fel de stânci, de ziduri. Marta s-a întins pe un zid şi eu nu puteam să văd dincolo de ea, dar mi-am imaginat că ar fi o prăpastie, simţeam că nu trebuie s-o scap din ochi, altfel ar aluneca. Avea braţele goale. Nu-i era frică. Lumina devenise portocalie, apoi roşie, ca dintr-o toamnă.

Din când în când, o mai priveam pe Marta, de teamă să nu cadă. Bucata de zid era atât de îngustă, încât trupul ei părea jumătate în aer, suspendat deasupra prăpastiei, levita, cu părul răsfirat. Nu voiam să cadă, nu voiam s-o pierd. Nimic unduios, nicio linie curbă, nimic cald şi dulce, era un peisaj colţuros, forme rigide, un vis lung, static, compus din gesturi încete, priviri, tăceri. Simţeam nevoia să fac ceva pentru Marta, ceva grandios, nu ştiu de ce, să ridic ceva măreţ, care să oprească timpul, ea merita ceva impozant, aşa simţeam. Dar când mi-am coborât din nou ochii în album într-o fotografie a apărut Dora, umărul ei era lipit de al meu. Umbra ei sprijinită de mine.

Am întors repede paginile. De-aici încolo apărea mereu Dora. Eram doar noi doi în fotografii din ce în ce mai îngălbenite, mă dureau ochii încercând să descifrez şi am uitat să mai privesc la zidul pe care stătea Marta. Eram concentrat, de unde, Dumnezeule, apăruse Dora în acel album de familie? Doar că îmi aminteam fiecare cadru cu ea, deşi nu aveam amintiri împreună. Ultimele pagini erau goale şi mi-am ridicat ochii, am privit zidul, am vrut s-o chem pe Marta să-i arăt şi ei fotografiile acelea, dar dispăruse.Să fi căzut în gol?

Am intrat în panică, am alergat, am strigat-o. Marta nu mai era şi n-am înţeles sau m-am prefăcut că nu înţeleg. Am tresărit. Nu e bine să tresari în vis.

Episodul 1: Uneori, viaţa era frumoasă

Episodul 2: Miracolul putea să apară oricând

Episodul 3: Odată cu prima noapte de singurătate

Episodul 4: Între permis şi imposibil

Episodul 5: Când o să ne despărțim?

Episodul 6: Timpul curgea leneș, în vacanța de vară

Episodul 7: Mai bătrână decât timpul

Episodul 8: Timpul – o maşină infernală

Episodul 9: Mereu, neîmplinirea

Episodul 10: Căderea în iubire putea fi un accident prea mare

Episodul 11: Totul se suportă mai bine în doi?

Episodul 12: Într-un trup străin