Duminica - o singurătate la pătrat

Se auzi soneria şi sări în sus. Îşi trecu mâna prin păr şi întârzie câteva secunde în holul de la intrare. Uneori făcea pe timidul. Ba chiar era un timid care putea fi oricând suspectat de cabotinism. În cadrul uşii, un bătrân care părea a fi de la ţară. Îşi căuta nepotul. Se pare că locuise cândva în apartamentul acesta. Bătrânul insistă, poate că îi ştia noua adresă. El nu ştia nimic, nu-l cunoscuse pe fostul locatar, picioarele îi îngheţaseră pe cimentul rece, era nerăbdător să închidă uşa. Şi bătrânul unde să se ducă acum, nu cunoştea pe nimeni în Bucureşti, unde să-şi caute nepotul. Nu era treaba lui, nu avea cum să-l ajute.

Poate că într-o zi propriul lui tată va suna la ușa apartamentului ăsta și un bărbat tânăr va întredeschide ușa plictisit și îi va răspunde că nu știa nimic despre fostul locatar. Poate că murise, poate că nici nu se născuse încă.

Avea spaima asta, că ar putea dispărea fără nicio urmă. Fără să lase nimic după el. Radu intuise bine. Nu ai unde să fugi. Oriunde te-ai naște și oriunde ai fugi, moartea se ia după tine.

Se ghemui în fotoliu. Ciudat, dar bătrânul acela i se păruse că semăna puțin cu bunicul lui, avea aceeași resemnare în ochi, ca și cum i-ar fi fost stoarsă toată vlaga.

Hotărî să iasă în oraş. Duminica după prânz trotuarele sunt aproape pustii. Și străzile. Circulă, alternativ, doar mașini cu numere pare sau impare. Conform teoriei lui Radu, economia de benzină are și o parte bună, aerul e mai curat. În logica asta, și lipsa de mâncare ar avea ceva benefic. Mai puțină obezitate și boli de inimă. Se poate muri însă și de inimă rea, spunea tot Radu, care nu ducea lipsă de nimic, dar îi plăcea să chibițeze.

Se îmbrăcă sport, îşi puse pantofii, dar renunţă să plece. L-ar fi putut suna Marta. Deşi îi era indiferent dacă o va face sau nu. Se privi în oglindă. Ar avea nevoie de hârtie fotografică. Un hobby tot mai greu de păstrat. Se găseşte doar din când în când şi asta pentru că a dezvoltat o relație cu vânzătorul din pasaj. Fiecare așteaptă să primească ceva. Ai nevoie de bani și tenacitate pentru a-ţi procura cele necesare unei existențe normale. Nu-l deranja să dea bacşiş. Aşteptările nu trebuie înşelate. Îşi aminti ce-i spusese odată Radu, o poveste din lumea noastră care se dă în vânt după morală. Ea este întrebată undeva, de cineva: „Este adevărat că vă înşelaţi soţul cu X?“ „Ce puteam să fac? Este prietenul nostru de familie! Nu-l puteam refuza, i-aş fi înşelat aşteptările.“

Se decise să plece. Îşi aminti de expoziţia de portrete deschisă la „Simeza“, cu două zile în urmă. Căută cheile peste tot. Erau, bineînţeles, în buzunar. Ieşi închizând uşa încet. Păstra un profund respect duminicilor. Pentru celibatari însemnau singurătate la pătrat. Iar singurătatea cu sens merita respectată.

Episodul 1: Uneori, viaţa era frumoasă

Episodul 2: Miracolul putea să apară oricând

Episodul 3: Odată cu prima noapte de singurătate

Episodul 4: Între permis şi imposibil

Episodul 5: Când o să ne despărțim?

Episodul 6: Timpul curgea leneș, în vacanța de vară

Episodul 7: Mai bătrână decât timpul

Episodul 8: Timpul – o maşină infernală

Episodul 9: Mereu, neîmplinirea

Episodul 10: Căderea în iubire putea fi un accident prea mare

Episodul 11: Totul se suportă mai bine în doi?

Episodul 12: Într-un trup străin