Liviu Ioan Stoiciu
06.07.2023
Pierdut cu firea
Nu mă mai simt sigur pe nimic, totul a luat-o la vale în mintea mea. Nicăieri parcă nu e mai rău decât înlăuntrul meu. Mă plimb dintr-o cameră în alta. Pe zi ce trece mă pierd cu firea, nu mai e [...]
29.06.2023
Mai mare rușinea
Își pune singur la gât briciul, ascuțit în fiecare zi pe cureaua specială, lăsată de tatăl lui – îl apasă, apar picături de sânge, nu mai trebuie decât să tragă brusc mâna în dreapta și s-ar [...]
22.06.2023
Praf
Tu ai praf? Își plimbă degetul prin praful lui, îl duce la gură, dă din cap – îl recunoaște, scoate banii. Pleacă. Se întoarce, mai cumpără o porție. Marfă! E un praf din strămoși. Lasă-ne, nene, [...]
15.06.2023
Hăituit
Gurile rele mă spurcă, merit eu asta? „Poate ai vrut să faci ba un compromis, ba altul, dar nu ai reușit”: destinul… O ocazie mai prielnică mi-a stat mereu în preajmă, surâzătoare, să mă [...]
08.06.2023
Astăzi, nu
Sună până i se apleacă – pe telefonul fix și pe mobil, la sonerie, la interfon, bate în ușă, aruncă în geam cu pietricele, îl caută pe internet. Nu e acasă. Dar unde naiba e? N-a fost văzut de [...]
01.06.2023
Aceeași structură
Sunt forțe egale, care se anulează în el reciproc, nu-l mai pot urni din loc, întâi a fost într-un ciclu de foc, toată copilăria și adolescența, apoi într-un ciclu de pământ, cât a fost tânăr, și [...]
25.05.2023
M-am trecut
Sunt scos pe margine, mă revărs încetul cu încetul, nu știu cât am s-o mai duc, nici nu contează, atât mi-a fost mie scris. M-am trecut – urât, la anii mei alții au luat-o de la început. Eu am [...]
18.05.2023
Mesager
Iau distanță față de mine, întins pe o haină, în 12 aprilie sunt 28 de grade afară, nu se poate: privesc, printre firele de iarbă, apa cu valuri mici a lacului și pădurea de pe celălalt mal, [...]
11.05.2023
N-o fi sfânt
Miroase frumos – l-au dezgropat la șapte ani? Aici s-a umflat pământul. Lasă, că s-a odihnit destul, n-a putrezit, doar n-o fi sfânt, de ce nu, după ce moare omul îți dai seama. Lumea se închină [...]
04.05.2023
Până acum n-a știut nimic
Întinsă deasupra moaștelor, se roagă, plângând liniștită – ia-mi durerile din oase, sunt neodihnită, simt că înnebunesc… Urâtă perspectivă, cuprinde rapid întreaga biserică, uriașă, de [...]
