Liviu Ioan Stoiciu
21.09.2023
Până să se lase frigul
N-au viermi? Muște, praf, mizerie, îți duci mâna la nas: sunt trântite pe tarabă cu zecile, hălci de pastramă de oaie uscate, vinete, te strâmbi, nu te-ai mai strâmba dacă ți-ar fi foame, le-ai [...]
14.09.2023
Stânca din tine
Stă cu spatele lipită de stânca fierbinte, „cu inima vibrând de vechi trăiri”, a adormit la soare și nu se mai poate trezi, compoziția stâncii e acum și compoziția ei, stânca a înghițit-o, stânca [...]
07.09.2023
O lumină numai a lui, bea
Departe unul de altul și atât de aproape, unul plecat, supărat pe întregul sat, altul întors împăcat cu el însuși. Că n-ai de unde să iei altă lume. Într-o viață de om, merită să te omori cu [...]
31.08.2023
Zice
Câinele-nesimțirii, vagabond, slab, ud tot, venit în întâmpinarea mea, urcă puntea inundată a Secției Căi Navigabile Brăila – am sosit de departe, pe Dunăre. Nu puteam să arăt mai bine, la cei 50 [...]
24.08.2023
Numai singurătatea
Ce-a mai rămas din mine, vizibilă de la poștă? Numai singurătatea. Mi-am pierdut toate abilitățile și închipuirile că am însemnat cândva ceva în fața propriilor ochi. Prăbușirea s-a produs pe [...]
17.08.2023
Laș, prostuț
Plouă și azi, aștept să plec definitiv de pe aici, nici câinele cu capul pătrat al comunei nu vrea să mă salute – lașule, puteai să mai stai! Hai cu mine în piața în care se împart pomeni… [...]
10.08.2023
Gărgărița
O stare de rău – de dimineață până seara: tu m-ai descărcat. Nu am altă explicație. Am căzut urât, psihic. Nu mă puteam concentra, nu m-am putut bucura nici o clipă de prezența noastră la [...]
03.08.2023
Noi oboseli
Iarba aia crescută pe acoperișul casei cu turn îți arată locul unde a lăsat o urmă vizibilă moartea, îi spune copilului. Dar nu e casă, e biserică, nu? Acolo moartea s-a odihnit cine știe când. [...]
27.07.2023
Se lasă viitorul, ca întunericul
Bea un gât de rachiu. Dacă va curge apă din streașină pe 2 februarie, primăvara va fi timpurie: mai bea un gât de rachiu. Are un gust aparte, care nu înșală. Na. Celălalt lasă furca, ia sticla, [...]
20.07.2023
Un rest
Dacă aș mai avea vreun rost, ar trebui să am idee, intuitiv, din reflex – nu? Dar nu mai am… De fapt, îmi sunt indiferent, marea cu sarea s-a pierdut în zări, am mai rămas doar eu, un rest, [...]
