Liviu Ioan Stoiciu
03.04.2024
Gărgărița
O stare de rău – de dimineață până seara: tu m-ai descărcat. Nu am altă explicație. Am căzut urât, psihic. Nu mă puteam concentra, nu m-am putut bucura nici o clipă de prezența noastră la [...]
27.03.2024
Noi oboseli
Iarba aia crescută pe acoperișul casei cu turn îți arată locul unde a lăsat o urmă vizibilă moartea, îi spune copilului. Dar nu e casă, e biserică, nu? Acolo moartea s-a odihnit cine știe când. [...]
13.03.2024
Nedreptățit
Îi arată un set de fotografii, aici era cu prietenii ei de pahar, vezi cum se bucura de viață? Cum ridica până la cer cenușa? La 47 de ani. Acum se bucură de moarte, las-o în pace… N-a [...]
06.03.2024
Dedublat
Cuvinte mari și grase, cu aripi, la sol, plutesc pe lac. Eu sunt în aer, mic și slab, însetat – unde te duci, străine? La poștă. La poștă mă duc, am un colet. Râde strâmb, privind în oglinda [...]
28.02.2024
Am lăsat scris ce
Stau suspendat în aerul stătut al Capitalei, nedus la biserică, proscris, mușcat de noii câini ai literaturii noastre, sângerând – după ce mi-am pierdut uzul rațiunii și am lăsat scris ce. Ce [...]
21.02.2024
Aparențe
Visezi? Chiar într-atât? Ceva cu mângâierea unor sâni ciopârțiți, cusuți, numai cicatrici, pe întuneric și cu un geamăt întrerupt, semnal interstelar, împerecheat, de dimineață, destinat să [...]
14.02.2024
Contrarevoluție
Redus la singurătate, nu mi-aș fi putut imagina un asemenea chin, ce am eu atâtea de împărțit cu mine? Nu redus, ci răpus de singurătate. Deja răpus? Mi-am pierdut și ultima brumă de seninătate. [...]
07.02.2024
Auzi, dragă
Măcăie de dimineață, cățărat pe tabla casei părintești: îl doare o măsea, nu mai poate, e prea de tot, e în plin avânt, ar da orice să scape. E în stare să se arunce în cap, să uite că a prorocit [...]
01.02.2024
Canton după canton
Ce simt? Am pierdut șirul, canton după canton, e respingător, canton peste canton, bălăriile crescute acoperă halta CFR Adjudu Vechi până la cer, e o pată uriașă, la ce mă uit eu, de fapt? La [...]
25.01.2024
Ieri, 6 aprilie, de exemplu
Nici un sunet fundamental, doar nimicuri, degeaba mă concentrez. Rămas în mijlocul drumului, dezorientat, la atâta distanță de locul de unde am plecat, de câți ani am – am uitat, trebuia să ajung [...]
