Miliarde de gânduri

Pe unde o fi tot umblând restul lumii? Și-a pierdut capul?
Că atâtea miliarde de gânduri rătăcite sunt pe
drum, imagini… Plouă. Și eu, înnegurat, nu le găsesc urma:
miliarde de gânduri, în fel și chip, imagini. Și eu?
Nu mă pot bucura de nimic.
Reaud psihiatrul: „Dispariția imaginii despre
sine e de vină”… La ce bun?
La ce-mi mai trebuiesc? Se încalecă imaginile: gânduri,
gânduri. Corăbiile neîndeplinirii dorințelor se
îndepărtează. Iar. Și unde. E
o lume de gânduri care se tot schimbă…

Pe o plajă, tu aștepți, mai însingurată decât mine, la
locul sinuciderii, la care încă te mai
gândești, tremurând de frică și de frig. Ai avut o tentativă,
n-ai avut destul curaj. Ai eșuat. Nu știi ce mai
aștepți. Timpul secretului morții a trecut, acum trebuie
să-ți regăsești iluziile. Fără să te mai omori
cu firea. Peste un timp,
corăbiile care s-au îndepărtat, vor reveni.