CENACLU

Frunzele cădeau ușor, iar singurul copac pe moarte era acela din dreapta, frumos împodobit. Dar lasă copacii, lasă cerul și pământul! Te uită cum te-ntrece timpul… Sunt parcă în contra timp și timpul contra mea; mă reașez în fața timpului și el nu-mi acordă nici măcar o secundă. Nu, nu cred că am ajuns aproape […]

Între iubita mea și mine se vor ridica trei sute de nopți ca trei sute de ziduri, iar marea va fi o taină între noi. Nu vor mai fi decât amintiri. O, înserări cu care m-a învrednicit durerea, nopţi pline de speranța de a te privi, câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat pe care-l […]

Garsoniera mea existențială se află pe strada care nu duce nicăieri în ternul oraș al nimănui în țara de dincolo de speranțe. Garsoniera mea nu e proprietate nici măcar închiriată, domiciliul meu e doar o iluzie a apartenenței un miraj trecător și evanescent al punctului fix și stabil din univers Garsoniera mea e la un […]

Vreau să-ți dau tristețile-napoi și timpul gazdă, străduinței dintre noi. Chiar și cuțitul care l-a împărțit nedrept și inegal, în ploi, noroi și uneori prea cunoscutul dor… Vreau anotimp de sărbătoare, duminici în toate zilele cu soț, rochia de parfum și flori, iar în sandale, răvașele ascunse de ochii muritori. Pe pâine, dimineața vreau un […]

Să nu ne ferim de suferință, ea este pământul cu morți ai ierburilor și cerul cu zei al vederii. Ea este focul mortal născător al luminilor, ea este patul cel putred al duhorilor care-adormind se schimbă-n miresme și în parfume. Să nu ne ferim de durere, ea este gura de sânge a cântecelor… Urletul naște […]

Leru-i ler, pecete sfântă, îngerii din ceruri cântă, Stau de strajă la hotare Tremură și câmp și zare. Leru-i ler, mir de lumină, Tu ne ții, Doamne, de mână, Ne ridici dintre ruine, Cu brațe de doruri pline. Ne dai pită, ne dai sare, Ardem ca o lumânare, Pe genunchi ne pui cetate. Scrii în […]

am adunat tăcerile la apus strigau trompetele în parc pe lac, cor lung de lebede obosite în palmă purtam o lumânare nu o stingeți, vă rog, deschideți ușa durerii să urle, să țipe, să joace pe frunzele toamnei eu am rămas să repet cuvinte la răscruce de gânduri târziu mă sting într-o simfonie a tăcerii […]

  Mă gândesc Totdeauna că ar fi mai bine Să ne întâlnim la răspântia punctelor cardinale Estul legat de începutul Lumii pe care o vrem mai bună. Astfel  am învăța să fim împreună Acolo unde știm că e loc pentru toți. Ținem tonul acelorași cântece dintr-un vis Să ne gândim cât de mult am promis […]

Dacă poți să scoți din pietre o poveste despre oameni și despre visele lor, ai măsura timpului. Dacă poți să povestești despre zile pe care le-ai văzut doar cu ochii minții, vorbind, pe o cale sau alta, peste timp, ai măsura trecutului. Dacă poți să înțelegi poveștile altora, privind doar ceea ce au lăsat în […]

Ca frunzele ne așternem pământului toamna…   Un pom desfrunzit își sprijină fruntea de luna acum plină de gânduri, cu timpul rășinile vor da chihlimbare, sclipind într-o ceață de fum tabacher.   Legenda lunii în petele ei, criptate contururi desfăcute prin anotimpuri spun în desene povestea celor doi frați aruncați pe vecie în lună, certați […]