CENACLU

– Nu te-am văzut niciodată fără zâmbet – îmi spuse într-o zi un prieten pe un ton în care admiraţia avea toate însuşirile reproşului. – Mi se pare firesc, i-am răspuns, nici dezbrăcată nu m-ai văzut niciodată. – Vrei să spui că zâmbetul este pentru ţine o haina – se miră el aproape acuzator. – […]

dacă te-ai plimba prin târguri noaptea ai vedea cum strălucesc stelele dantelat egal şi cum şoptesc acelaşi madrigal pentru trecătorul grăbit pentru omul bun şi nemiruit ori pentru copilul orfan pe care l-ai lua de suflet ca să-ţi împaci copilăria i-ai cumpăra ziua baloane colorate sau i le-ai desena pe asfalt dar ţie Veneţia îţi […]

Vine vremea când nu vei putea evita esentialul când nu-ți vei putea permite luxul să ți se scurgă viața printre degete să te ascunzi în spatele unei metafore reușite să ieși din criza existențială printr-o notă de subsol adecvată. Vine vremea când la cafeaua de dimineață eternitatea îți întinde nota de plată și singura posibilitate […]

Mă curenta privirea ta intâmplătoare. Frunza tristeții de pe chip deodata mi-o smulgeai, și stam în soare, cu chipul nemișcat și-ndrăgostit. Mă curenta privirea ta întâmplatoare, somnul cu vise mi-l smulgea. O, și lăsa deasupra mea, în soare doar ramuri de copaci și păsări rotitoare. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, și totul devenea în jurul […]

Interzis a ieși din istorie și  tropotele  cailor din alaiul Mariei Tereza sosită în vizită imperială, printre supușii urbei Temeswar, lacăte peste lacăte sunt țintuite pe ușile fostei săli de bal din Parade Platz zăvorâte  stau și privirile portretelor prețuite în muzeu să nu mai poată umbla hai-hui, după bunul plac al pictorilor care le […]

Nu te teme pentru mine, mi-ai spus, am fost antrenat salturi în cădere pe stânci verticale asta fac eu când aduni în cufăr tăcerile tale ce mă fac să sufăr  pe-un versant vitros dureros de singur am corzile fixate, poate vrei să știi ce gândesc acolo, pe stâncile reci, la umbră sau arse de soare, […]

Trecerea timpului a smuls întotdeauna jalnice vaiete, tânguiri și gemete, bocete tragice, efect și consecință a conștientizării fragilității ființei umane în raport cu ireversibilitatea timpului, resimțit ca eterni- tate. Timpul, spune Bossuet, imită prin succesiune ceea ce nu poate egala prin permanență. Repetăm la nesfârșit secvențe trăite anterior de generațiile care ne-au precedat, reluând pe […]

Hei, mai știi câte dimineți boțite, aruncam pe cărarea spre bucuria primară? Parcă la capăt de drum aruncam și pantofii cu neliniști și broboada cu lacrimi, iar la aproape sfârșit, așezam cu grijă, în părți inegale, iubire și uitare, pentru fiecare altfel, pretenții, neputințe, cu sacii… Doar melodia aceea se mai cântă uneori la un […]

E încă verde iarba pe coline Şi zilele nu s-au scurtat de tot Şi cineva cu-n sac în spate vine De sus, din munţi, ca de la un complot. Porumbul are încă dinţi de lapte Albinele se-ngreunează-n zbor Văratec plouă-n fiecare noapte Şi greierii mai cântă până mor. Cojoacele n-au coborât din poduri Iubirile n-au […]

I-am tot dat cu adagio o  dată-n dreapta și iarăși în dreapta am încurcat arcușul viorilor. Oricum nu  mi se mai potrivește nimic cum ar fi mers dacă mă duceam la stânga aveam allegretto și nu mă mai asculta nimeni. Ieri a uns vecinul cu sacâz un arcuș și zicea că-mi împrumută și mie. Iarăși […]