CENACLU

Înțelesul profund vine din memoria pură a izvoarelor și înțelepciunea indestructibilă a stâncilor, din măreția somptuoasă a munților falnici și din scurgerea irezistibilă a pâraielor.   Piatra filosofală se află în oricare din rocile eterne în rețeaua lor cristalină de sorginte divină, în duritatea lor infinită.   Sensul devenirii urmează calea întortocheată și ireversibilă a […]

Mamele au sertare întregi cu lacrimi, cristalizate sau evaporate în eter, proporție de insomnii și de griji, de pașii pe loc, să-ți fie ție liber culoarul de zbor. Au iubirea înmulțită cu ”n” dureri și nevoi, cicatrici neestompate în timp, saci întregi nedeschiși cu povețe, cu răspunsuri întrebărilor nepuse. Știu tot și au uitat tot, […]

Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene şi roşii. Trec nouri de argint în valuri Şi cântă-a dragoste cocoşii. Mă uit mereu la barometru Şi mă-nfior când scade-un pic, Căci soarele e tot mai mic În diametru. Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe după zile, Mai nestatornice şi mai Subtile… Întârziată fără […]

— Mulţumescu-ţi, Doamne, pentru strofice gânduri — fuioare nesfârşite-n alegorii, ajurate printre rânduri —… De-ndată ce-ai cătat, legiuit, în hexagonale irizări, nimic nu va mai fi scrobit, ca-n ternele poetizări… Învelite-n tuci, înceţoşate generaţii, ce-au extras asul de pică, pipăie harta-ntreagă printre căscatele uluci, cică se-mpart duble cetăţenii la vernisajul norilor congruenţi, unde bunul şi […]

În faţa morţii suntem cu toţii mici Nu avem vârstă, nume ori avere; Am fost odată prea bogaţi ori prea calici În faţa morţii nu avem nicio putere. Nu luăm cu noi în ceasul morţii Nimic din ce trudim s-agonisim Şi vom rămâne goi în faţa sorţii Doar sufletul e-al nost’ când viaţa părăsim. Şi-n […]

sunt pustiul născut dintr-un urlet mă doare lumina și fug mă ascund într-o șoaptă să plâng se scufundă stele pitice în mare mai tresar luminițe în zare își cheamă pescărușul ecoul șuieră frunze prin arbori de ceară o umbră se stinge tăcută o linie ne desparte de toate ating cu mâna întunericul în prima zidire […]

Anticarul, înrămat în vitrină, n-a mai plecat acasă din motive de pandemie globul terestru are polii în derută, distanțele se măsoară în frică își pune anticarul ochelarii contra singurătății cotrobăie printre lucrurile care nu vor mai avea trecere o siclă de vin cu mucegaiul unui veac, absolut demodat, o mașinărie de fabricat sunete, bună la […]

Eu vin să vă astâmpăr, sunt din fântână apa de limpede izvor aud rostindu-ți setea în cupe de argint dorind a mă-ntrupa cu formă de cristal, îți unduiam eu lumea. Visez să am un corp și el să fie viu, în formă de alună, ba și mai mult, de stea ori de argint brățări, cum […]

Îmi place să mă număr printre miile De oameni care trec de linia fină a Orizontului multiplicată în funcţie de Punctul fix în care toţi ne cufundăm. Eu sunt acest copil ce se roteşte ca Un titirez până ce pământul şi cerul Sunt tot una. Albastru sub verde cu Albastru peste verde. Acea fetiţă cu Promisiunea […]

Femeile cu glezne lungi și trupul de vioară, își mută rareori privirea pe câte un muritor și atunci el va deține orchestra, pătimașei iubiri. Femeia, poezia, care pictează muzica în suflet, șterge lacrima singurătății și trage perdeaua să ne intre anotimpurile prin viață…