Constanța Popescu E sărbătoare,
se face frig prin duminici,
soarele se aprinde greu,
mă apasă tăceri
și durerea de genunchi.
Picuri de bucurie
se opresc deasupra mea,
au obosit să mă privească,
dar nici selfie cu îngerii
nu îndrăznesc să facă,
așa, pentru plăceri clandestine,
mai bine șterg cuvintele dintre noi…
