Rodica Oniga Lasă-mă să mă simt zăpadă până în creştet,
când am să mă scutur
trupul meu să te-mbete de nea.
Vinovată este doar mirarea mea
ce abia o învăţaseși,
vinovat eşti chiar tu,
care îmi ghiceai cuvintele
arcuite peste plâns
şi gura cerşind teama a sângerat,
precum un ecou între noi pierdut.
